Fenomenul sclaviei are reminescențe în România

Motivele sunt în principal de ordin economic, deoarece este o soluție mai ieftină şi nici nu trebuie să plătească taxe statului, pentru că nimeni nu va ști de acei oameni. Însă, în țările africane autorităţile statului nu sunt la nivelul celor din Europa și nici cadrul legislativ și educațional.

Cel mai recent caz de sclavie s-a descoperit în judeţul Giurgiu la o fermă. Muncitorii care ajungeau în acest loc rămâneau fără actele de identitate şi nu mai erau lăsaţi să părăsească spaţiul fermei. Pe lângă acest aspect, victimele erau obligate să muncească fără a primi vreun ban în schimbul efortului depus. Acești oameni sunt ținuți sub control prin practici de tip colonialist, deseori reprezentate de violență fizică.

Cazul din Giurgiu este cu atât mai şocant, cu cât oamenii care au fost eliberaţi de către reprezentanții Poliției, au declarat că munceau şi câte 16 ore pe zi, fără a primi mâncare sau ceva de băut. Interlopul care îi avea „în proprietate” îi ţinea închişi într-un adevărat ghetou, proprietatea fiind înconjurată de garduri care ajungea la peste trei metri înălţime.

Totuşi, ceea ce s-a descoperit la ferma din Giurgiu, nu reprezintă un caz singular pe teritoriul țării noastre. Anul trecut scene asemănătoare au avut loc şi la Galaţi, unde au fost eliberate zeci de persoane ținute la o stână de oi. Practicile de recrutare întâlnite pe plantaţiile din statele lumii a treia au fost adoptate şi de „marii proprietari” din România. Luau oameni amărâţi din familii numeroase, fără educaţie şi care nu ar fi avut vreun viitor, în special femei şi copii, pentru a nu putea riposta. Atitudinea de „colonialişti” pe care cei care deţineau stâna o afișau, ieşea la suprafaţă în pedepsele pe care le aplicau oamenilor. Cei care încercau să fugă erau bătuţi crunt, iar femeile erau violate de cei în „proprietatea” cărora se aflau.

Aceşti fermieri moderni, pe lângă faptul că profitau de nişte oameni neajutoraţi, mai primesc bani şi de la stat pentru animalele pe care le au. Sumele pe care le iau sub formă de subvenţii ar putea fi utilizate pentru a asigura condiţii umane celor care muncesc pentru ei. Însă, setea de bani este de cele mai multe ori mai mare decât mustrările de conştiinţă.

Situaţiile de acest gen sunt caracteristice unor perioade de timp îndepărtate şi în care oamenii erau trataţi drept o bucată de carne, bună pentru muncă. Acele vremuri au trecut, iar sclavia a fost abolită şi interzisă. Cauzele pentru care apar asemenea întâmplări nefericite sunt date de situația financiară precară a unor familii, care pentru a supraviețui preferă să îşi vândă proprii copii, sau chiar pe sine.

Sclavia modernă practicată de interlopi şi de cei care „tânjesc” după puterea dată de bani, ne înfăţişează o Românie sălbatică, rămasă în urmă cu mulţi ani. Renunţarea la orice fel de moralitate şi de mustrări de conştiinţa denotă o parte a fiinţei umane care nu poate trăi într-o colectivitate. Împotriva unor astfel de „torţionari” trebuie luate cele mai aspre măsuri, pentru că cei care s-au gândit la astfel de practici să fie descurajaţi. Nu este normal ca într-un stat dezvoltat, membru al Uniunii Europene, să aibă loc asemenea cazuri.