Fostul premier Tăriceanu stă la pândă pentru a-l taxa pe Crin Antonescu

Spre deosebire de intervenţiile anterioare ale fostului premier, actualul interviu se remarcă mai degrabă printr-un ton mai cumpătat şi printr-o expectativă în raport cu preşedintele liberal Crin Antonescu pe care Călin Popescu Tăriceanu îl ataca fără menajamente acum câteva săptămâni. Schimbarea de abordare are ca temei, în principal, două considerente: pe de o parte, sancţiunile de excludere dictate împotriva lui Andrei Chiliman şi Vlad Moisescu au tăiat pentru moment elanul discursului dizident pe care Tăriceanu şi-l asumase; pe de altă parte, este vorba despre un calcul politic pragmatic – fostul premier nu are la dispoziţie o masă critică de adepţi cu ajutorul cărora să se poată poziţiona ca alternativă la actuala conducere.

În fapt, Călin Popescu Tăriceanu pare izolat în PNL, după ce grupul care a generat Iniţiativa România Liberală (IRL) nu se mai regăseşte în rândurile PNL.

Linia unei critici moderate asumată mai nou de către Călin Popescu Tăriceanu pare varianta cea mai convenabilă pentru fostul premier întrucât implică cele mai puţine riscuri politice şi de imagine. O voce izolată şi mai puţin sonoră îi asigură un mandat liniştit lui Crin Antonescu în fruntea formaţiunii liberale. Cu siguranţă însă, poziţionarea nuanţată a fostului prim-ministru reprezintă un calcul conjunctural.

Punctual, pe temele asupra cărora Călin Popescu Tăriceanu a emis puncte de vedere, se constată aceeaşi distanţare în raport cu Crin Antonescu. Spre exemplu, fostul premier se plasează într-un registru critic indirect, criticând ritmul accelerat în care se derulează procesul.

Chiar dacă nu-l responsabilizează explicit pe şeful pe linie de partid pentru această abordare, săgeţile în direcţia preşedintelui PNL sunt evidente. Preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei şi cel care coordonează lucrările este însuşi Crin Antonescu. În acelaşi sens, Călin Popescu Tăriceanu acuză nedefinirea unor obiective clare ale procesului de revizuire, ceea ce, în cele din urmă, se traduce printr-un reproş adresat preşedintelui Antonescu.

Tot o încercare de subminare a poziţiei de prezidenţiabil în cazul lui Crin Antonescu, asumată ca atare în interiorul USL, este reprezentată şi de problematizarea formei de guvernământ. De fapt, Tăriceanu îşi reia lobby-ul în favoarea republicii parlamentare, abordare pe care fostul premier a mai exprimat-o şi cu alte ocazii. În altă ordine de idei, mesajul implicit pe care îl transmite Tăriceanu este acela că nu este un adept al alegerii prin vot universal a preşedintelui României. Deci, o săgeată lansată din nou împotriva lui Crin Antonescu.

Modul în care caracterizează Călin Popescu Tăriceanu dinamica economiei îl plasează în acelaşi registru critic în raport cu USL. Fostul premier invocă aşa-zisa lipsă a semnalelor pozitive în economie, în condiţiile în care există o serie de indicatori care arată contrariul cum ar fi nivelul record atins de indicele de încredere macroeconomică pe pieţele financiare, decizia CE de a cere scoatere României din procedura de deficit excesiv, creşterea atractivităţii investiţionale a ţării noastre care a reînceput să atragă investiţii străine importante (Daimler, Bosch).

Şi mai important, la toate aceste se adaugă ritmul de creştere economică al României, a treia economie a UE în primul trimestru din 2013 şi mai ales prognoza recentă a Băncii Mondiale care plasează ţara noastră cu o creştere economică de 1,7% în 2013 şi de 2,2% în 2014. În mod evident, Călin Popescu Tăriceanu a încercat să capitalizeze în planul performanţelor guvernamentale propriul său mandat în fruntea Executivului, încercând o comparaţie cu guvernarea USL. Contextul este însă total diferit – în timp ce în mandatul lui Călin Popescu Tăriceanu creşterea economică a fost obţinută pe un trend european, în mandatul lui Victor Ponta creşterea economică apare în contextul efectelor crizei şi consemnează un trend ascendent pe fondul recesiunii din majoritatea statelor UE. Prin urmare, comparaţia nu se susţine fiindcă datele sunt cu totul diferite.

Nu în ultmul rând, o pare importantă a interviului acordat de fostul premier este concentrată în jurul tezei PNL – partid victimă în USL. Este linia directoare ce caracterizează întregul interviu.

Tăriceanu atrage atenţia asupra pericolului ca PNL să nu mai fie la guvernare în viitorul ciclu electoral, trage un semnal de alarmă cu privire la statutul PNL în interiorul alianţei de guvernare şi despre rolul central pe care formaţiunea liberală trebuie să-l joace în reformarea şi modernizarea României. Prin toate aceste mesaje, Tăriceanu vizează câştigarea unui capital de simpatie din partea membrilor liberali care identifică în fostul prim ministru o alternativă la Crin Antonescu.

Foarte probabil, discursul critic al fostului premier Tăriceanuva fi calibrat pe viitor în funcţie de oportunităţile politice şi imagologice care i se vor ivi şi în raport cu dinamica PNL pe scena politică şi în planul guvernării sub mandatul lui Crin Antonescu.