Gazul aparţine statului, nu satului

Începând cu proiectul de la Roşia Montană şi continuând cu gazele de şist, temele au inflamat spirite şi au generat atât proteste de stradă, cât şi disensiuni între cele mai mari partide aflate la guvernare. În acest context, trei decizii luate de o judecătoare de la Tribunalul Vaslui ar putea reactiva ostilităţile, generând confuzie şi haos.

Totul a început prin deciziile luate de 15 comunităţi locale din judeţul Vaslui, printre care şi deja celebra comună Pungeşti, de a interzice explorarea resurselor de gaze de şist pentru care autorităţile judeţene şi centrale dăduseră deja autorizaţii. Prefectura din Vaslui a fost astfel nevoită să dea în judecată în contencios administrativ consiliile locale, apreciând că aceste instituţii nu au dreptul să intervină, din moment ce asupra „bogăţiilor subsolului” poate decide doar statul, ca autoritate centrală, iar nu autorităţile locale. A fost momentul în care s-au complicat lucrurile. Un judecător de la Tribunalul Vaslui a dat dreptate prefectului, de opt ori, şi a desfiinţat deciziile comunelor respective, considerând că gazele de şist intră în atribuţiile de decizie ale Guvernului. În paralel, judecătoarea Elena Gabriela Aioniţoaie, de la acelaşi tribunal, a considerat în trei cazuri că autorităţile locale pot lua decizii cu privire la gazele de şist după cum cred de cuviinţă, pentru că legile româneşti nu le clasifică drept o resursă asupra cărora doar autoritatea centrală a statului ar avea drept de gestiune. Astfel, este de aşteptat ca în următoarele săptămâni toate aceste procese deja soluţionate să intre pe rolul Tribunalului de Apel Iaşi, existând mai multe apeluri, atât din partea Prefecturii cât şi a Consiliilor Locale.

Existenţa celor două tipuri de sentinţe reprezintă un precedent juridic periculos, din moment ce în speţe identice şi argumentate la fel avem două soluţii diferite. Asupra acestei probleme trebuie să se exprime instanţele superioare, adică Tribunalului de Apel Iaşi şi Înalta Curte, dar, indiferent de verdictele acestor instanţe, precedentul deja s-a creat şi este greu de crezut că cei care se opun explorării gazelor de şist îl vor uita.

Principala problemă ce poate lua naştere ca urmare a unei posibile generalizări a deciziei judecătoarei din Vaslui este aceea că astfel s-ar crea haos în ceea ce priveşte regimul exploatării resurselor de subsol. Dacă autorităţile locale ar avea competenţa de a decide în ceea ce priveşte dreptul de a exploata gazele naturale, atunci evenimente precum cele de la Pungeşti, ar deveni regula, nu excepţia. Unul din motivele pentru care autorităţile centrale dau aprobările necesare explorării şi exploatării resurselor de subsol este acela că instituţiile centrale sunt mai puţin sensibile la influenţele venite din partea minorităţilor gălăgioase şi, prin urmare, pot lua deciziile tehnice cele mai bune. În plus, exploatarea resurselor naturale ale unei țări este o problemă de interes național deci priveste întreaga țară nu doar o comunitate locală restrânsă.

De asemenea, resursele de subsol de genul petrolului şi gazelor, convenţionale sau neconvenţioale, nu se găsesc în zăcăminte localizate întotdeauna pe raza unei singure comune. Ar fi absurd şi nerecomandat ca într-o parte a unui zăcământ unic să se permită foraje şi în altă parte nu.

În acest moment, regimului general al exploatării resurselor de subsol din România îi pot fi aduse multe îmbunătăţiri. Dincolo de definirea mai clară a anumitor resurse neconvenţionale, pot fi optimizate distribuţia veniturilor din redevenţe sau alte detalii tehnice. Cu toate acestea, ipoteza de a da autorităţilor locale ultimul cuvânt în ceea ce priveşte autorizarea explorării şi exploatării reprezintă o greşeală de pe urma căreia nimeni nu va avea de câştigat si care nu există nicăieri în lume, nici în Europa, nici în SUA.