GigiRomânia

Între ultima noapte noapte de politică şi prima noapte de puşcărie a lui Gigi Becali, în România au apărut două şcoli de gândire. Unii, frecându-şi ochii, spun că nea Gigi e un om generos, credincios, care nu merita să intre la zdup, că destui au furat mai mult şi n-au păţit nimic. Corect, cetăţeanul George Becali e credincios, generos, dar lucrurile astea n-au nicio legătură cu decizia justiţiei. În fond, toţi gangsterii italo-americani, în frunte cu Al Capone, mergeau la biserică, ajutau comunitatea, îşi adorau mamele şi foloseau în egală măsură mătăniile, crucile şi revolverele.

Alţii, frecându-şi mâinile, susţin că pedeapsa primită de Becali e dovada că avem o justiţie puternică şi independentă, că nici nu trebuie să comentăm deciziile acestei justiţii făcute de profesionişti. Parţial corect. Modul cum a ajuns Becali în puşcărie e dovada unui stat puternic. În noaptea de dinaintea sentinţei finanţatorul Stelei, filat cu grijă de SRI, a aflat pe aeroportul  Henri Coandă, de la poliţişti, că are o interdicţie de a părăsi ţara. Cum ar veni, curat neconstituţional, da' întorceţi-l din drum! Un mic abuz, dar gândiţi-vă ce s-ar fi intâmplat cu imaginea României dacă Becali ar fi plecat şi ar fi comentat din Israel, Dubai sau de pe alt pământ sfânt, în stil „hă, hă, hă”, decizia instanţei supreme.

În zbuciumaţii ani '30 ai secolului trecut, statul american, exasperat, l-a închis pe Al Capone pentru evaziune fiscală, mai precis pentru neplata impozitelor pentru veniturile obţinute din contrabanda cu alcool. A fost un abuz mult mai mare, o dovadă de cinism, dar şi singura metodă de a scăpa de inamicul public numărul 1. Totuşi, trecând de la America  lui Al Capone şi a justiţiabilului J. Edgar Hoover FBI la România de azi trebuie spus că  teama unor infractori de justiţie „restaurată” cu interpretarea la limită a legii nu echivalează cu respectul opiniei publice pentru Justiţie, în general. Acest respect se câştigă în timp, prin decizii consecvente şi nu se obţine prin intrarea presei în silenzio stampa vizavi de nişte sentinţe definitive. Primul complet al Curţii Supreme, format din trei judecători, foarte pregătiţi şi foarte profesionişti, l-a achitat pe Becali în unanimitate. Al doilea complet, format din cinci judecători la fel de pregătiţi,  l-a condamnat cu un vot de 3 la 2. Decizia va fi aplicată, dar, parcă era mai bine pentru imaginea profesioniştilor în robe dacă Becali, în meciul său pierdut cu justiţia,  nu conducea cu 3 - 0 la pauză.