Guvernul are curaj. Nu îngroapă proiectul de la Roşia Montană ci îi pune condiţii stricte de mediu
Exploatarea zăcămintelor de aur de la Roșia Montană este fără îndoială unul dintre subiectele cele mai controversate din ultimii ani. Până acum însă, activiștii de mediu și susținătorii proiectului au fost implicați mai degrabă într-un război de gherilă decât într-o dezbatere obiectivă, care să pună față în față avantajele și dezavantajele exploatării.
Unul dintre rezultatele acestui război a fost faptul că decidenții politici au temporizat luarea unei decizii privind zăcământul de la Roșia Montană care, după unele estimări, ar fi cel mai bogat din Europa. În ciuda presiunilor făcute de către președintele Băsescu, unul dintre partizanii cei mai înfocați ai proiectului, guvernele Boc și Ungureanu, altminteri extrem de obediente în alte privințe, au evitat să dea undă verde proiectului minier dezvoltat de RMGC, temându-se de reacția virulentă a celor care susțin că tehnologia de exploatare cu cianuri propusă de către candieni va provoca daune majore mediului. Guvernarea USL a moștenit de la cabinetele de dinaintea sa o mulțime de probleme. Iar printre acestea se numără și exploatarea de la Roșia Montană – subiect în legătură cu care România are nevoie să ia cât mai repede o decizie: fie permite canadienilor de la RMGC să își pună în practică proiectul, fie spune un nu hotărât.
Ambele variante au și avantaje, dar și dezavantaje. Exploatarea ar aduce României beneficii economice care nu pot fi neglijate, mai ales într-o perioadă de criză economică, în care este nevoie de locuri de muncă și de cât mai multe venituri la bugetul statului. Totodată însă, trebuie ținut cont că un asemenea tip de exploatare cu cianuri presupune costuri și riscuri de mediu. Costuri vor exista însă și în varianta în care se va decide împotriva exploatării. Pe de o parte este vorba despre costuri directe, fiind de așteptat ca RMGC să încerce să își recupereze din pierderi dând în judecată statul român pentru întârzierea cu care a luat o decizie, iar pe de alta despre o oportunitate de dezvoltare pierdută nu doar pentru comunitatea locală, ci și pentru întreaga Românie.
Comparativ cu tergiversările la care au apelat cabinetele anterioare, decizia guvernului Ponta de a tranșa problema exploatării de la Roșia Montană trebuie privită ca un act de curaj. Ar fi fost însă nefiresc, ținând cont de complexitatea problemei, ca hotărârea să fie luată în absența unei dezbateri reale. În acest context, soluția de avizare sau respingere a proiectului RMGC printr-un proiect legislativ, propusă de către cabinetul Ponta, permite o informare corectă a publicului prin intermediul dezbaterilor parlamentare care vor avea loc. Mai mult, în acord cu importanța pe care decizia ce va fi luată o are pentru România, varianta pentru care cabinetul a optat oferă poporului român posibilitatea de a-și spune cuvântul asupra proiectului prin intermediul organului său reprezentativ suprem. Iar guvernul rămâne un simplu executant al deciziei – oricare va fi ea - pe care o va lua Legislativul.