Guvernul introduce contracte de tip tele-muncă

”Prin prezentul proiect de act normativ se va realiza flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la realităţile socio-economice actuale, în raport cu evoluţia dinamică a pieţei muncii şi se vor stabili avantaje, atât pentru salariat, cât şi pentru angajator. Mai precis, pentru angajator se vor reduce costurile administrative în vederea închirierii spaţiilor, cheltuielile cu utilităţile, consumul de carburant, precum şi parcul auto. În ceea ce îl priveşte pe salariat, avantajele constau în eliminarea costurilor de bani şi de timp cu deplasarea de la şi până la sediul angajatorului, precum şi libertatea alegerii locului de muncă şi valorificarea timpului de lucru, în vederea îmbunătăţirii echilibrului între viaţa profesională şi cea personală”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de lege iniţiat de Ministerul Muncii.

Potrivit documentului, pentru categoriile de locuri de muncă în care se utilizează tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, proiectul de act normativ instituie un drept şi nu o obligaţie, în sensul stabilirii consensuale de către părţi a locului de desfăşurare a activităţii salariatului.

În prezent, un element obligatoriu al contractului individual de muncă îl constituie locul muncii. Potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

De asemenea, Codul muncii prevede şi posibilitatea de a lucra de acasă cu contract de muncă la domiciliu, însă principala particularitate a acestui contract de muncă este că atribuţiile de serviciu se execută la domiciliul salariatului, locul muncii fiind în această situaţie domiciliul acestuia.

”În anul 2002, la Bruxelles a fost încheiat între partenerii sociali un acord-cadru european privind teleworkingul (tele -muncă). Potrivit acordului-cadru, teleworkingul este definit ca o formă de organizare şi/sau de îndeplinire a sarcinilor, folosind tehnologia informaţiei, în contextul unui contract de muncă/a unei relaţii de muncă, în care activitatea care ar putea fi efectuată şi la sediul/spaţiile angajatorului, este efectuată în mod regulat în afara sediului/spaţiilor respective. În opinia partenerilor sociali, teleworkingul este atât un mijloc pentru companii de a-şi moderniza organizarea muncii, precum şi un mijloc pentru salariaţi de a-şi reconcilia munca şi viaţa socială”, se mai arată în nota de fundamentare a proiectului de lege.

Măsura de reglementare a activităţii de tele-muncă este prevăzută în programul de guvernare.

Măsura a fost vehiculată şi în 2007, de ministrul Muncii de atunci, Paul Păcuraru. El a susţinut, la o conferinţă internaţională care s-a desfăşurat la Veneţia, promovarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicării ca instrumente care să permită modernizarea modului de lucru (teleworking), extinderea măsurilor de protecţie specifice salariaţilor şi asupra categoriei lucrătorilor independenţi, dar şi măsuri de îmbunătăţire a combaterii muncii nedeclarate.