Guvernul nu susţine directiva UE privind fumatul. Mize şi argumente

Executivul susţine însă interdicţia referitoare la comercializarea produselor din tutun online sau prin distribuitoare automate de ţigări. Subiectul se va discuta, pentru prima oară de către miniştrii Sănătăţii din UE, joi şi vineri la Luxemburg, decizia finală urmând să se ia spre sfârşitul anului.

Un prin argument în acest sens este legat de impactul real al interzicerii ţigărilor slim şi mentolate. Interdicţia nu se va traduce în descurajarea consumului, ci tendinţa principală va fi aceea a reorientării consumatorilor produselor în cauză către opţiuni alternative. Or, trecerea de la ţigările slim, care au un conţinut mai scăzut de tutun şi substanţe dăunătoare sănătăţii, către ţigările clasice, care au conţinut mai mare de astfel de substanţe, nu ar fi de niciun ajutor pentru consumatorii de ţigări.

Un al doilea argument se referă la banii pe care accizarea tutunului îi aduce la buget. Calculul Executivului este simplu şi raţional – dacă ţigările slim şi mentolate vor fi interzise, vor fi identificate căi ilicite de furnizare a acestor produse pe filiere din afara UE. Adică, în loc ca statul să colecteze legal banii din taxe şi accize, sumele ar intra integral în buzunarele contrabandiştilor care se vor mobiliza pentru a satisface cererea existentă pe piaţă.

Al treilea argument are în vedere impactul economic. Eliminarea unor produse de tutun care au căutare în rândul clienţilor va avea ca efect direct o serie de disponibilizări, pe tot lanţul de la producători până la distribuitori şi comercianţi. Prin urmare, este necesară o abordare raţională care să nu producă un impact puternic negativ care s-ar putea resimţi în economie.

Şi nu în ultimul rând, interdicţia comercializării pe piaţa UE a acestor sortimente de ţigări ar putea însemna scumpiri ale celorlalte produse din tutun care în cele din urmă vor afecta consumatorii finali.

Iată, deci, o serie de argumente care arată de ce este nevoie ca la nivelul Comisiei Europene, directiva privind fumatul să fie analizată cu rigurozitate, dar şi cu flexibilitate. Fiindcă la mijloc nu sunt doar interesele producătorilor şi ale consumatorilor, ci a comunităţilor şi statelor în ansamblu. La nivelul Uniunii Europene poate fi ridicată problema directivei privind fumatul, însă cel mai înţelept ar fi ca această să fie readusă în discuţie după depăşirea efectelor crizei, nu înainte. De aceea, la acest moment este mai responsabil ca statele să colecteze taxe şi accize pe care să le redirecţioneze către domenii prioritare precum sănătatea decât să îşi asume o decizie inflexibilă care nici nu va tempera consumul de tutun, dar va lipsi bugetele de o zonă importantă de finanţare.