Guvernul Ponta are o viziune și aceasta este de stânga

În legătură cu măsurile fiscale anunțate de premierul Ponta pentru anul 2014 se pronunță deja economiștii, finanțiștii și habarniștii. Despre aceste măsuri se pot spune multe și o vor face atât cei din opoziție, cât și cei din economia reală care vor beneficia în mod direct de ele. Ceea ce trebuie remarcat însă, dincolo de măsurile efective, este faptul că în spatele lor există o viziune, o abordare ideologică și un set de principii în numele cărora guvernul pare a acționa cu consecvență.

Astfel, încă de la începutul mandatului, guvernul Ponta și-a propus să realizeze „un echilibru corect între consolidarea fiscal sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, între nevoia unui stat puternic şi reducerea risipei din banul public”. În acest sens, obiectivul asumat vizează promovarea „unui set de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei”.

Cu alte cuvinte ținta guvernării este expresia unei gândiri social-democrate (reducerea decalajelor sociale, sprijin pentru categoriile vulnerabile, mai mult pentru cei săraci, mai mare echitate socială etc.), iar instrumentele folosite sunt de factură liberală (susținerea mediului de afaceri, atragerea de investiții).

Deși superficială, această dihotomie funcționează în spațiul public românesc, acolo unde se pleacă de la premisa că a fi liberal înseamnă să susții (exclusiv) mediul de afaceri, iar a fi social-democrat presupune o preocupare constată doar pentru dimensiunea socială a guvernării.

Nicăieri în Europa partidele liberale și cele socialiste nu (mai) au astfel de abordări înguste, categorice și exclusive. Nimeni nu își (mai) închipuie societatea secolului XXI fără un mediu privat consolidat și prosper și fără un stat care reducă dezechilibrele sociale, să intervină atunci când au loc derapaje și să vegheze la respectarea regulilro jocului.

Din această perspectivă, măsurile anunțate recent de premierul Ponta confirmă viziunea socială a actului de guvernare. Ele sunt măsuri de stânga deoarece au în spate o gândire social-democrată.

Indexarea pensiilor (cu mai mult decât rata inflației) este un act de reparație ce vizează nu doar un electorat apropiat de PSD, ci și o categorie socială vulnerabilă.

Majorarea salariilor, în special pentru profesorii debutanți și medicii rezidenți este un gest simbolic, de echitate socială ce arată preocupare nu doar pentru cei cu venituri mici, ci și pentru domenii în care statul oferă servicii sociale.

Creșterea salariu minim, în două tranșe, până la 900 de lei, este în mod evident o măsură ce vine în sprijinul celor cu venituri mici.

Reducerea CAS aduce un beneficiu direct mediului de afaceri, dar, în esență, aceasta este o măsură ce reduce impozitarea muncii. Ea vizează așadar un domeniu de interes direct pentru social-democrați, ținta sa fiind, în ultimă instanță, nu doar una fiscală, ci și una socială (reducerea șomajului).

Chiar și atunci când a introdus noi taxe sau a extins zona de impozitare, guvernul Ponta a acționat într-o logică social-democrată: a impus la plată persoane cu venituri și/sau status social ridicat (posesori de yachturi, de piscine, arme de vânătoare etc.). Impactul acestor taxe, inclusiv al noii accize pe carburanți este unul mic. Inflația nu va avea fluctuații majore de natură să anuleze creșterile de pensii și salarii. O spune în mod explicit guvernatorul BNR, Mugur Isărescu: „Nu vedem deloc o avalanşă de scumpiri, scumpiri în lanţ. Acestea sunt tabu-urile noastre de 20 de ani încoace. Impactul este limitat ... undeva la 0,2%”.

Diferența fundamentală dintre stânga și dreapta nu constă în modul în care se colectează taxele și impozitele (vezi falsa discuție pe tema cotă unică vs. impozitare progresivă), ci în modul în care acestea se folosesc. Din această perspectivă, măsurile luate în primul an de guvernare de către USL sunt în mod evident de stânga. Ele sunt îndreptate în direcția reducerii inechităților sociale și a sprijinii celor aflați în dificultate (cu venituri mici).

Nu a lipsit însă, conform angajamentului asumat, preocuparea pentru stimularea creșterii economice și susținerea mediului de afaceri (reducerea TVA la paine, a CAS, programul Kogălniceanu pentru IMM-uri etc.), cum de asemenea nu au lipsit investițiile în infrastructură. Din acest ultim punct de vedere, discuția despre alocările bugetare în creștere sau în scădere este irelevantă în condițiile în care absorbția fondurilor europene, destinate inclusiv proiectelor de infrastructură, a crescut de la 7% în mai anul trecut, la 25% în prezent. Raportat la nevoile României, procentul este încă mic, dar el a crescut într-un an cât nu a făcut-o în primii cinci ani după aderare. Progresele sunt evidente, iar cu adevărat important este că guvernul actual are o viziune privind evoluția societății.