Guvernul USL – mai atent la Constituție decât cele ale PDL

Dispreţului total faţă de lege şi Constituţie arătat de PDL în ultimii ani, USL îi opune o abordare mult mai atentă faţă de principiile legalităţii şi ale democraţiei constituţionale. Ne vom referi în special la decizia privind Legea retrocedărilor şi la cea privind numirea judecătorului român la CEDO.

În primul rând, Curtea Constituţională a respins recent contestaţia CSM în privinţa numirii judecătorului la CEDO, în sensul în care a considerat că procedura de selecţie a candidaţilor pentru instanţa europeană, aşa cum a fost propusă de premierul Victor Ponta, este conformă Constituţiei. Deşi CSM pretindea că modificarea procedurii de numire a judecătorului român la CEDO prin OUG conduce la un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi CSM, Curtea Constituţională a considerat că Executivul s-a aflat în limitele constituţionale, atunci când a iniţiat acest demers.

Pe lângă faptul că instanţa de contencios constituţional a confirmat demersul constituţional al Guvernului, faptul că premierul Victor Ponta a solicitat el însuşi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în această chestiune, cerând punctul de vedere al CCR, arată o vigilenţă în plus faţă de respectarea Constituţiei a actualului Guvern, pe care în nici un caz nu am observat-o la guvernarea PDL

O altă decizie recentă referitoare la Legea retrocedărilor, prin care Curtea a respins sesizarea PDL, confirmă atenţia sporită a USL faţă de adoptarea unui cadru normativ responsabil şi în limitele constituţionale. Curtea a respins atât criticile procedurale de neconstituţionalitate ale PDL, cât şi pe cele de fond. Din punct de vedere procedural, PDL a pretins că angajarea răspunderii Guvernului pe un un proiect de lege care există şi în fază de procedură parlamentară este neconstituţională (se invocă o pretinsă propunere a PDL depusă la Parlament în 2010). Pe fond, PDL a reproşat că dreptul la proprietate ar fi îngrădit, prin prevederea Legii retrocedărilor potrivit căreia cel care va dobândi proprietatea este obligat să-i menţină destinaţia timp de 10 ani.

Nu intrăm în detalii legate de argumentele CCR, ele vor fi publicate în curând în motivarea Curţii Constituţionale. Nu putem însă să nu remarcăm ipocrizia şi lipsa totală de responsabilitate a PDL în chestiunea retrocedărilor proprietăţior confiscate de regimul comunist. PDL pretinde că există un proiect mai vechi al partidului în Parlament, depus în 2010 şi că asumarea răspunderii Guvernului în paralel, pe un proiect propriu ar fi neconstituţională.

Dar să ne amintim, pe scurt, cum a gestionat PDL problema gravă şi urgentă a restituirii proprietăţilor în perioada în care a guvernat, începând cu 2010. Chiar în anul 2010, în care România se afla sub sub sancţiunea deciziei-pilot a CEDO în chestiunea restituirii şi despăgubirii proprietăţilor, pentru întârzieri grave şi încălcări ale drepturilor, PDL nu a făcut absolut niciun demers legislativ sau de altă natură pentru a rezolva problema. Dimpotrivă, în vara lui 2010, invocând veşnicele motive ale austerităţii, a suspendat pentru doi ani acordarea de despăgubiri băneşti acelor proprietari care aveau decizii de despăgubire. În condiţiile în care CEDO a acordat un termen României, pentru ca în intervalul 2010-2012 ţara noastră să găsească o soluţie viabilă pentru problema restitituilor şi despăgubirilor, PDL nu a făcut niciun fel de demers în acest interval. Astfel, atunci când a preluat guvernarea în 2012, Guvernul USL a găsit problema restituirii proprietăţilor într-un stadiu critic.

Aşadar, Guvernul USL a cerut CEDO o amânare de câteva luni, pentru a putea găsi o soluţie. Retrocedarea proprietăţilor, pentru care România a primit de la CEDO, în timpul Guvernului Boc, o condamnare fără precedent, a fost tratată de noul Guvern cu maximă prioritate şi responsabilitate, aşa cum cerea CEDO. Ce a înţeles însă să facă PDL, în contextul unui eşec major în gestionarea acestei probleme, cât a fost la guvernare? Să sesizeze Curtea Constituţională, fără nicio urmă de responsabilitate pentru consecinţele grave ale actului său de guvernare.