Hayssam, sperietoarea politică a momentului
Au trecut, iată, aproape două săptămâni de când Omar Hayssam a fost readus în țară, pentru a-și ispăși pedeapsa și a da piept cu justiția românească în celelalte dosare aflate pe rolul instanțelor.
Până la acest moment, sirianul nu a făcut declarații spectaculoase. S-a mărginit la a încerca să se victimizeze și să deplângă faptul că astăzi este considerat ”teroristul numărul 1” al României. Cu siguranță însă, tăcerea lui Omar Hayssam nu trebuie interpretată drept neștiință. Sirianul știe multe și, dacă se va decide să vorbească, este foarte probabil că va deranja multe ”cuiburi de viespi”. Iar printre subiectele cele mai interesante despre care ar putea vorbi Omar Hayssam se numără, bineînțeles, episodul fugii sale din România.
Acest episod a declanșat la vremea lui un cutremur de proporții pe scena politică românească, fapt care a condus la demisia Procurorului General al României și a șefilor serviciilor secrete. A existat bineînțeles și o anchetă oficială care a încercat să facă lumină asupra circumstanțelor care i-au permis sirianului să fugă. Răspunsurile oferite nu au reușit însă să lămurească pe deplin semnele de întrebare legate de acest eveniment.
Astfel, conform versiunii oficiale, filmul evenimentelor s-ar fi derulat cam așa: Omar Hayssam a fost operat de cancer de colon, iar la şedinţa de judecată din aprilie 2006, Curtea de Apel Bucuresti a admis eliberarea din motive medicale a sirianului. Numai că, Omar Hayssam a reușit să înșele vigilența autorităților române și, cu ajutorul lui Mustafa Tartoussi, Omar Mahmoud şi Omar Mukhles, a părăsit în mod fraudulos teritoriul României. Conform anchetatorilor, plecarea din ţară a lui Omar Hayssam s-ar fi realizat pe cale maritimă, însă, sirianul a contrazis acestă concluzie, afirmând că ar fi părăsit teritoriul țării ”ca un domn” la bordul unui avion.
Dincolo însă de detaliile concrete ale fugii lui Hayssam din țară, episodul prezintă în continuare interes și sub aspectul implicării instituțiilor statului. Mai exact, este vorba despre măsura în care instituţii care ar fi putut interveni și împiedica fuga acestuia și-au făcut în mod corect datoria.
Desigur, de principiu, prin decapitarea Procuraturii Generale și a serviciilor, vina a fost aruncată în curtea acestora. Totuși, după ce media a dezvăluit, citând un raport oficial, că Administrația Prezidențială ar fi fost informată despre intențiile lui Hayssam de a fugi din țară, au existat multe voci care au cerut, în mod legitim, clarificarea rolului pe care Președinția l-a jucat în fuga lui Omar Hayssam. Cu toate acestea, situația nu a fost niciodată pe deplin lămurită, iar cazul Hayssam a rămas unul dintre subiectele nebuloase din biografia prezidențială a lui Traian Băsescu.
Subiectul a fost repus pe tapet, într-un mod neplăcut pentru Traian Băsescu, exact la momentul la care președintele se află angajat într-un puternic efort de refacere a imaginii şi promovare a mini-partidului prezidenţial. În contextul general, președintele s-a văzut din nou în fața unei teme care îi creează puternice vulnerabilități și a încercat să reacționeze în singurul mod în care știe să o facă: prin minciună și apelul la conflict.
Mai întâi, Traian Băsescu a încercat să își aroge meritele readucerii în țară a sirianului, deși este evident pentru oricine că o asemenea operațiune reprezintă un efort colectiv al instituțiilor statului din zona de ordine publică și siguranță națională. Numai că, profitând de faptul că asemenea instituții nu comunică la fel de bine precum își fac treaba, președintele a încercat ”să le ia fața”, cum se spune, și să pretindă că lui i se datorează readucerea sirianului în România.
Apoi, în condițiile în care dezbaterea provocată în jurul lui Hayssam a început să se apropie tot mai periculos de el, Traian Băsescu a trecut la atac. În interviul acordat României Libere, săptămâna trecută, președintele a avut grijă să arunce în piață câteva săgeți în direcția primului ministru, a PSD, dar și a PNL. "După aducerea lui Hayssam în ţară s-a activat din nou teoria suspendării preşedintelui. Asta-i viaţa, eu nu puteam renunţa la un obiectiv de cinci ani – aducerea lui Hayssam – doar de dragul de a nu supăra pe cineva. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu IPRS Băneasa, Foresta Nehoiu, afacerile imobiliare, cine l-a sprijinit politic să fie atât de prolific în procesele de privatizare. Sunt lucruri pe care va trebui să le ştim. Hayssam a avut legături foarte puternice în interiorul PSD, dar nici PNL nu-i lipsit de legături cu Hayssam, nu ştiu PDL cum stă la acest capitol, că dacă aş şti aş spune. După 2004 el a făcut un efort de integrare în Alianţa DA şi-mi aduc aminte pozele cu Dinu Patriciu, cu Dorin Marian, dar nu acestea sunt marile mele aşteptări în legătură cu Omar Hayssam, ci să răspundă în faţa justiţiei", a declarat Traian Băsescu.
Mai mult, în același interviu, președintele a mers și mai departe, afirmând că urmare a readucerii în țară a lui Hayssam, ”cei care au motive să se teamă” ar relua, acum, teoria suspendării sale.
Scenariul conspiraționist al președintelui este contrazis însă de reacțiile ale liderilor USL, care au respins vehement ipoteza unei noi suspendări, pornind de la argumentul că România are nevoie de stabilitate politică. Iar în lumina acestor declarații, precum și a faptului că nimeni în afară de Traian Băsescu nu a acordat atâta atenție lui Omar Hayssam de la readucerea acestuia în țară, devine tot mai clar că sirianul este o ”sperietoare politică”, dar pentru cine oare?