Hramul Mănăstirii Bistriţa: sute de credincioşi se închină la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana

Pelerinii au venit, încă de joi seara, pentru a participa la Slujba de Priveghere, care se oficiază de fiecare dată cu o zi înaintea hramului.

Vineri, programul religios a început cu Sfânta Liturghie care va fi urmată de Sfinţirea Aghiazmei Mici. La finalul acesteia va avea loc o procesiune religioasă de scoatere din biserică a icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana. Icoana va fi purtată pe braţe de preoţi care, alături de credincioşi, vor înconjura biserica.

Se spune că George Enescu şi Ciprian Porumbescu au fost născuţi după ce părinţii acestora s-au rugat la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana să le dăruiască prunci.

Situată la 8 kilometri de municipiul Piatra-Neamţ, Mănăstirea Bistriţa este una dintre cele mai importante aşezări monahale din judeţul Neamţ, fiind ctitorită în anul 1407 de domnitorul Alexandru cel Bun. La acea vreme, domnitorul a înzestrat mănăstirea cu sate, moşii şi odoare scumpe.

Istoria mănăstirii a cunoscut o nouă etapă în anul 1498, când domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt a zidit un turn clopotniţă, cu paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică şi iconografică, care se păstrează până astăzi.

În 1546, domnitorul Petru Rareş a renovat mănăstirea şi a construit un zid împrejurul ei. De asemenea, acesta a dăruit mănăstirii satul Mojeşti cu tot cu venitul produs de acesta.

Mănăstirea Bistriţa are o valoare istorică şi arheologică deosebită, fiind zidită în stil bizantin, bogat ornată, având uşa de la intrare păstrată din momentul construirii.

În incinta mănăstirii se remarcă icoana Sfintei Ana, primită ca dar, la 1401, de doamna Ana, soţia domnitorului Alexandru cel Bun, din partea împărătesei Irena, soţia împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul şi de Patriarhul Matei al Constantinopolului. Ulterior, familia voievodală dăruieşte icoana Sfintei Ana Mănăstirii Bistriţa. În secolul al XVIII-lea, icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost aşezată într-o nouă strană de lemn sculptat şi aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângăraţi, care s-a vindecat aici de o grea boală, cum reiese din însemnarea de pe medalionul de deasupra ei.

De asemenea, Mănăstirea Bistriţa este locul în care a fost realizat unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale româneşti, respectiv Pomelnicul de la Bistriţa. Acest pomelnic oferă cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale şi bisericeşti din Moldova. Început, continuat şi încheiat la această mănăstire, în care sunt trecuţi domni şi membri ai familiei acestora, arhierei, arhimandriţi, călugări, donatori de tot felul, mari dregători, logofeţi, vornici, hatmani, şi oşteni de frunte căzuţi în lupta de la Podul Înalt, este, fără îndoială, o lucrare istoriografică de referinţă pentru trecutul istoric al Moldovei. Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea de Axinte Uricarul. În fruntea pomelnicului este notată data 6915 (anul 1407, indictionul 15, crugul soarelui 27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistriţa).

Pomelnicul de la Bistriţa este scris de mai multe mâini, fapt demonstrat de diversitatea grafiei. Astfel, două file şi jumătate, în care sunt pomeniţi domnii până la Ştefan cel Mare şi Sfânt inclusiv sunt scrise de o mână, apoi scrisul este de mai multe mâini.

Început în 1407, după ce Dometian a fost rânduit stareţ al Mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa, pomelnicul a fost retranscris, completat cu nume noi de domni, ierarhi, călugări şi dreptcredincioşi binefăcători şi tălmăcit în limba română.

Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care vieţuiau la Bistriţa. De pildă, hotărârea normativă de a scrie în pomelnic numele ctitorilor şi binefăcătorilor, numai 'cu sfatul egumenului şi a tuturor celor întru Hristos fraţi', fusese luată în mănăstire.

În biserica mănăstirii sunt înmormântaţi Alexandru cel Bun, soţia lui Ana, Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Chiajna, soţia lui Ştefan Lăcustă şi Anastasie, mitropolitul Sucevei, potrivit Agerpres.