IMIGRANŢI ÎN ROMÂNIA: un ofiţer de securitate al lui Saddam Hussein, un crescător de animale, un comerciant

"Viaţa mea este o lungă poveste. A trebuit să plec din ţara mea din cauza războiului. Pentru că am fost ofiţer de securitate al lui Saddam Hussein, eram căutat şi persecutat şi riscam să fiu omorât. Aşa că prima dată am plecat în Siria. Când a început şi acolo războiul, am plecat în Turcia. Apoi, în încercarea de a ajunge la prietenii mei din Austria, am intrat ilegal în România, am fost prins în zona Aradului, după ce am călătorit timp de aproape trei zile ascuns într-un camion. Am fost trimis la un centru din Bucureşti iar din luna mai mă aflu la Centrul din Giurgiu", a povestit Aldaleney M., în vârstă de 51 de ani, din Irak.

E singur în Giurgiu. A lăsat în Irak familia şi un trecut complex. A abandonat o viaţă socială, o societate din care atunci făcea, onorabil, parte. E cu gândul la casa lui şi la tot ceea ce a muncit pentru a avea un statut, aşa cum era el conturat acolo, atunci. Nu s-ar mai întoarce. Deşi a fost ofiţer de securitate în ţara lui, în România ar accepta orice loc de muncă, dar încă nu a găsit.

"Cei care ajung în Centrul pentru Solicitanţii de Azil Giurgiu intră într-un program de integrare şi participă la cursuri de limba română organizate de Inspectoratul Şcolar Giurgiu, după care sunt înscrişi la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Problema este că la noi în oraş nu prea avem locuri de muncă. În trecut, prin anul 2012, când am avut un val de migranţi din Africa şi centrul era plin, peste capacitatea de o sută de locuri, am mai găsit pentru ei locuri de muncă la o fabrică de mobilă din Adunaţii Copăceni", a explicat ofiţerul de integrare din cadrul CRCPSA Giurgiu, Manuela Nicoară.

Refugiaţii primesc un ajutor social din partea statului român de 540 de lei pe lună. Solicitanţii de azil primesc 3,6 lei pe zi pentru hrană. Au posibilitatea să îşi gătească în centru, unde dispun de dormitoare cu paturi suprapuse, bucătărie, sală de mese, sală de sport, bibliotecă şi sală de rugăciuni.

"Eu mă rog zilnic să îmi pot aduce familia lângă mine, mai ales soţia, pentru că cei doi fii ai mei şi fiica mea au la rândul lor familii şi locuiesc acum în Turcia. Dar am pierdut certificatul de căsătorie şi nu pot demonstra legal că este soţia mea. Îmi este foarte dor de familie", a mărturisit Aldaleney.

Stă de vorbă zilnic pe internet cu familia lui şi tot aşa a aflat de cei doi sirieni care au ameninţat că "rad România de pe faţa Pământului".

"Cine vrea să se lupte, să plece în Siria. Acolo toţi au bombe şi le place lupta, este război, dar cred că au vorbit aşa de frică, să nu fie trimişi din nou în Siria. Consider că România nu este în pericol de ameninţările teroriste", crede Aldaleney.

Tot pe internet a auzit şi de imigranţii care vin zilnic cu miile spre Europa şi spune că "UE trebuie să găsească o soluţie".

"În Macedonia e foarte periculos să mai stai, în Turcia e full şi e normal că ei aleg să vină către Europa. UE cred că trebuie să găsească o soluţie, pentru că sunt copii şi femei în pericol. Cred că va continua fluxul acesta de imigranţi. Au nevoie de ajutor!", a adăugat irakianul.

Aldaleney vorbeşte deschis. Despre el, despre restul lumii. Nici nu trebuie să-i pui prea multe întrebări. Aşa e la 51 de ani şi după un trai într-o regiune măcinată de războaie. Inevitabil, ne spune că până acum nu l-a durut nimic, n-a fost la medic: "Până la 51 de ani nu am luat nicio pastilă, pentru că nu am fost bolnav niciodată. Nici nu am fost rănit. Dar acum, de un an de zile, mă doare mijlocul".

* În acelaşi centru pentru solicitanţii de azil stă şi un fost lucrător la o fermă de animale din Afganistan, Mohamad Mussa, de 49 de ani. Este sub tratament psihiatric pentru că a fost torturat şi avea coşmaruri din timpul războiului.

Nu are cu cine să vorbească dintre cei de acasă, nici măcar pe internet, care e plin de toţi şi toate. Soţia şi copilul lui s-au îmbolnăvit şi au decedat în Afganistan. El a fost prins în război, a fost persecutat şi torturat.

"Avea coşmaruri noaptea, se trezea, ţipa şi vorbea speriat în limba lui. Acum este sub tratament psihiatric. Tortura din timpul războiului şi-a pus amprenta asupra lui", a spus Manuela Nicoară.

Chiar şi în această situaţie, el încearcă să se facă util: se oferă să ajute personalul centrului sau să îşi ajute colegii, face curăţenie, mătură, spală sau duce gunoiul. Oricum, este o regulă de ordine interioară pe care toţi din cele şase centre de azilanţi trebuie să o îndeplinească, pe rând.

* Agerpres a vorbit şi cu un bărbat din Guineea, stat din Africa de Vest. Alhassane A., în vârstă de 40 de ani, a fost comerciant de suveniruri. Avea magazinul lui. A cunoscut o fată din România pe internet, s-au căsătorit, dar între timp au divorţat şi acum trebuie să intre în legalitate cu actele. Primeşte 3,6 lei pe zi pentru hrană şi este foarte nemulţumit că nu găseşte un loc de muncă.

"Aş vrea să deschid un magazin în România. Acasă aveam un magazin, eram comerciant, dar nu găsesc nici măcar ceva de lucru", şi-a povestit Alhassane planurile sale de viitor.

În centrul de azilanţi de la Giurgiu stau acum patru persoane, ultimul fiind din Algeria.

"În primul semestru al acestui an au depus cereri de azil la CRCPSA Giurgiu 71 de persoane, dintre care 22 din Siria şi restul din Pakistan, Camerun, Iran, Irak, Algeria, Guineea, Afganistan, Bangladesh sau Palestina. 25 au obţinut o formă de protecţie, cei mai mulţi fiind din Siria şi din Afganistan.

În prezent se pregăteşte o nouă lege privind statutul imigranţilor şi al solicitanţilor de azil şi prin aceasta s-ar putea oferi zece lei pe zi în loc de 3,6 lei pe zi pentru hrană. Unele proceduri de integrare pentru solicitanţii de azil ar putea fi mai rapide.

Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Giurgiu a fost inaugurat la 6 septembrie 2011 şi are competenţă asupra cererilor de azil depuse în judeţele: Giurgiu, Teleorman, Olt, Călăraşi, Dolj şi Ialomiţa.