În lipsă de altceva, Udrea vorbește până orbește

A devenit evident pentru toată lumea că nici măcar Traian Băsescu nu-și mai poate asuma deficitul dramatic de imagine pe care-l presupune afișarea alături de fosta preferată și, în plus, s-a dovedit că proaspăta mișcare a popularilor preferă din rațiuni de securitate să iasă în larg condusă mai degrabă de un anonim executant ca Tomac. Elena Udrea s-a trezit destul e târziu și într-o postură ingrată. Cei din PDL au ostracizat-o și o privesc, pe bună dreptate, ca pe un cal troian al Cotroceniului. Talentul precum și frumusețea de odinioară par să se fi veștejit iremediabil și nu-i mai sunt în prezent de niciun folos.

Sigur, imagistic mai poți ține o pagină de ziar cu un spate dezgolit ocazional sau cu singura poză în care mai arăți ca odinioară, din profil, dar toate acestea sunt irelevante, politic vorbind. Aceasta-i conjunctura nefericită care justifică eforturile disperate ale celebrității nărăvită la pagina de gardă a ziarelor.

Ajunsă fiica ploii în propriul partid, Elena Udrea se ițește precum Emil Boc pe vârfuri, pentru o mai bună vizibilitate și vorbește până orbește. Adepta de odinioară a republicii norvegiene, a ajuns să vorbească neîntrebată, înfruntând riscul de a se dovedi că se pricepe la tot și nimic.

Unde rămâne o casetă de text neocupată în cine știe ce ziar, hop și ea, dacă o televiziune are spațiu neocupat, tot ea. Subiectele sunt fără rost și fără număr, ca la o nuntă cam lipsită de ștaif dar dotată cu dar. Udrea sare pe metereze să-l apere pe Băsescu, care, în paranteză fie spus, nu are nevoie de ajutorul ei. Considerând probabil că e sub demnitatea ei să-și aleagă o țintă din USL la nivelul ei, se bate în declarații hazardate și cu Ponta, care spre disperarea ei nu pare dispus să o considere un partener de discuții în contradictoriu. Dar polivalenta amazoană se rederesează rapid cu o părere extremă și despre treburile interne și numirile liberalilor și iese despletită să ne explice cum greșesc aceștia numindu-l pe Silaghi... După care, mulțumită, anunță în avans, neavenită și fără nicio cădere că șeful popularilor va fi Tomac. Bieții oameni s-au văzut nevoiți să comunice fâsâit o numire despre care presa știa deja, ați ghicit, de la Elena Udrea.

Dacă ar fi să trecem în revistă atuurile de care mai dispune cea care era odinioară vârful de lance liberal democrat, n-avem mult de numărat. Practic în afară de semișantajul prin care ține în șah PDL, sugerând că este agent al popularilor și poate provoca o hemoragie de cadre în partid, nu știu să mai existe un alt as în mâneca Elenei Udrea. După 10 ani de glorie în care s-a dat cocoș în politica românească, Elena Udrea a decăzut în prezent într-o biată găinușă despre care, oricât de tare mai cotcodăcește acum, n-o să mai rămână consemnat pe viitor decât anecdotele a la Imelda Marcos, cu tocurile, decolteurile și bârfele amoroase.