În lipsă de partid, Băsescu se uită cu admiraţie la PSD
Preşedintele se uită cu invidie la PSD, cel mai mare şi organizat partid, dar şi la PDL pe care îl crede încă țapăn. La urmă câteva cuvinte aruncate despre Mişcarea Populară, care nu poate creşte fără compromisuri. Taman pe dos în raport cu doleanțele electoratului vizat de aceasta.
Invitat duminică la emisiunea “După 20 de ani” de la Pro Tv, preşedintele a reluat vechile pledoarii împotriva Guvernului - privatizarea CFR Marfă şi Proiectul Roşia Montană. Printre bla bla-urile arhicunoscute, şefului statului a aprins fitilul legat de viitorul său politic - “voi ieşi din politică cu picioarele înainte”. Este singura opţiune pentru Traian Băsescu subliniază analiştii politici. Primul argument invocat - este greu pentru om politic care a ocupat funcţii publice începând cu 1990 să renunţe brusc.
Al doilea, poate fi asociat contextului politic actual. “Alintat” de adversarii politici “pescar în ape tulburi” sau de ziarişti “animal politic” preşedintele îşi joacă ultima mână pe scindarea USL şi pe momirea protestatarilor anti-Roşia Montană. Devide et impera îi este familiară şi nu se sfieşte să o aplice încă o dată.
Interviul scoate la lumină frustrarea legată de lipsa unui partid personal de anvergură. Preşedintele se uită cu invidie la PSD, cel mai mare şi organizat partid, dar şi la PDL pe care îl crede încă țapăn. La urmă câteva cuvinte aruncate despre Mişcarea Populară, care nu poate creşte fără compromisuri. Taman pe dos în raport cu doleanțele electoratului vizat de aceasta. Şeful statului nu regretă că şi-a luat adio de la PDL, cel puţin declarativ, ştie suficient de bine să se eschiveze închipuindu-şi că ne păcăleşte din nou. Printre rânduri, Băsescu spune că a greşit când a renunţat la democrat-liberali, dar era obligat în situaţia dată. Rezultatul favorabil lui Vasile Blaga a echivalat cu înfrângerea sa, nu a Elenei Udrea. Astfel a găsit tertipul cu “Adio PDL”, ca să nu transmită cumva vreo undă de slăbiciune simpatizanţilor săi care îl iubesc pentru stilul dictatorial, de multe ori cu accente grosolane şi vulgare.
Referitor la succesorul sau, Băsescu îl exclude din start pe Crin Antonescu, căruia nu-i dă nicio şansă, iar legat de posibila candidatură a lui Victor Ponta este evaziv. Mesajul se vrea tot unul de forţă - după mine nu vine nimeni, actualii pretendenţi sau potenţialii sunt necalificaţi pentru funcţia supremă: “Nu am pe cineva despre care să spun - acest om e bun pentru a fi preşedinte!”. Această băutură diluată pe care încearcă să ne-o vândă avantajează clar concurenţii care vin din linia a doua şi a treia, cum sigur va alerga şi reprezentantul Mişcării Populare sau al mult discutatei alianţe de dreapta.
Venită cu jumătate de gură, declaraţia de admiraţie faţă de social-democraţi seamănă mai degrabă cu farmecele unei femei ușoare. Preşedintele laudă profesionalismul unor lideri social-democraţi şi afirmă că formaţiunea este democratică. Domnia sa subliniază lipsa candidatului propriu al PSD - “un lucru anormal”, “o declasificare a partidului”. Grija subită pentru cel mai mare partid reflectă disperarea de care este cuprins. Băsescu este conştient că doar printr-o rupere a USL, şi nu una fără scandal, el şi experimentul nereuşit Mişcarea Populară mai pot ciuguli câteva voturi.