ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ Acordul de la Paris privind schimbarea climei intră în vigoare

Documentul istoric, ratificat de principalii trei poluatori ai lumii, Statele Unite, China şi India, dar şi de Uniunea Europeană, stabileşte un plan de acţiune la nivel global, pe termen lung, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. 

Spre deosebire de protocolul de la Kyoto din 1997, care a avut nevoie de opt ani pentru a intra în vigoare şi care viza doar ţările bogate, Acordul de la Paris urmează să fie pus în aplicare rapid, subliniază Reuters. Guvernele ţărilor semnatare au convenit ca obiectiv pe termen lung să limiteze creşterea temperaturii globale la sub 2 grade Celsius faţă de perioada preindustrială şi să continue eforturile pentru a coborî această limită de creştere până la 1,5 grade Celsius pentru a reduce astfel riscurile şi impactul schimbărilor climatice. 

De asemenea, acordul menţionează nevoia de a atinge un vârf al emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai scăzut posibil (recunoscând totuşi că acest lucru va necesita o perioadă mai lungă pentru ţările în curs de dezvoltare) şi de a adopta cât mai rapid reduceri rapide ale poluării în concordanţă cu cele mai bune studii ştiinţifice disponibile. 

Înaintea şi în timpul conferinţei de la Paris, ţările au transmis planuri naţionale cuprinzătoare de acţiune în domeniul climei. Acestea nu sunt suficiente pentru a asigura ţinta de menţinere a creşterii temperaturii globale sub limita de 2 grade Celsius faţă de perioada preindustrială, însă acordul trasează modalitatea în care se poate atinge acest deziderat, menţionează sursa citată. Dintre cele 195 de state reprezentate la conferinţa din capitala Franţei, 186 au anunţat măsuri privind limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până la orizontul anului 2030. Dar chiar şi dacă aceste măsuri vor fi respectate întocmai, ele ar duce la o creştere a temperaturii medii globale de aproximativ 3 grade Celsius. 

În temeiul Acordului de la Paris, începând din 2023, părţile urmează să realizeze un bilanţ la nivel mondial, la fiecare 5 ani, bazat pe cele mai recente date ştiinţifice şi date privind punerea în aplicare existente la momentul respectiv, care va monitoriza progresele înregistrate şi va analiza situaţia în ceea ce priveşte reducerea emisiilor, adaptările efectuate şi sprijinul acordat, iar contribuţia succesivă a fiecărei părţi trebuie să reprezinte o evoluţie faţă de contribuţia sa precedentă şi să reflecte cel mai ridicat nivel de ambiţie al acesteia. 

O primă discuţie cu privire la acţiunile întreprinse şi măsurile luate între timp este prevăzută pentru anul 2018, iar o primă revizie obligatorie ar urma să aibă loc în 2025. 

Statele semnatare au acceptat să întărească capacitatea societăţilor de a face faţă impactului schimbărilor climatice şi de a asigura sprijin continuu şi îmbunătăţit pentru adaptarea ţărilor în curs de dezvoltare. În 2009, ţările dezvoltate au promis că vor acorda 100 de miliarde de dolari pe an, începând cu 2020, până în 2025, pentru finanţarea politicilor climatice din statele aflate în curs de dezvoltare. 

În comunicarea sa care însoţeşte propunerea privind semnarea de către Uniunea Europeană a Acordului de la Paris, executivul comunitar subliniază faptul că tranziţia globală către o energie curată necesită schimbări în atitudinea privind investiţiile, precum şi stimulente la nivelul întregului spectru politic. O prioritate esenţială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetăţenilor săi o energie sigură, sustenabilă, competitivă şi la preţuri abordabile. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită continuarea măsurilor ambiţioase în domeniul climei şi înregistrarea de progrese privind alte aspecte ale uniunii energetice. 

Obiectivul celor 2 grade Celsius prin raport cu epoca preindustrială a fost stabilit în 2009, la Copenhaga, şi impune reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) dar şi măsuri de economisire a energiei şi investiţii în energiile regenerabile, precum şi planuri de reîmpăduriri pe suprafeţe extinse. 

Acordul de la Paris a fost ratificat de 72 de ţări, care reprezintă 56,75% din emisiile la nivel mondial de gaze cu efect de seră, depăşind pragul de 55% necesar pentru implementare. Uniunea Europeană reprezintă aproximativ 12% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. 

Preşedintele american, Barack Obama, a salutat depăşirea acestui prag drept o "zi istorică" în lupta împotriva încălzirii globale. Liderul de la Casa Albă a îndemnat recent ţările semnatare ale Acordului de la Paris că este urgent să fie pus cât mai repede posibil în aplicare pentru a nu lăsa această problemă generaţiilor viitoare. 

În prezent, temperatura medie globală este cu 0,85 grade Celsius mai ridicată decât la sfârşitul secolului al XIX-lea. 

Fiecare din ultimele trei decenii a fost mai cald decât oricare alt deceniu precedent pentru care există înregistrări (respectiv din 1850 până în prezent). 

O creştere cu maxim 2 grade Celsius a temperaturii faţă de perioada preindustrială este considerată de către oamenii de ştiinţă drept pragul dincolo de care există un risc mult mai ridicat să asistăm la schimbări climatice periculoase şi potenţial catastrofale la nivel global. Din acest motiv, comunitatea internaţională a recunoscut necesitatea menţinerii încălzirii globale sub pragul de 2 grade Celsius. 

Studii ONU arată, însă, că temperaturile medii mondiale urmează să crească cu 3 grade sau peste până în 2100, pe baza tendinţelor actuale. 

Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) a avertizat, la sfârşitul lunii septembrie, că încălzirea extremă şi fără precedent care se înregistrează în prezent în Arctica provoacă o creştere a nivelului apelor, care afectează regimurile meteorologice din întreaga lume şi poate chiar să provoace noi schimbări climatice. 

Această tendinţă în creştere va continua în 2016, dă asigurări OMM, pe baza informaţiilor furnizate de cea mai veche staţie de monitorizare a gazelor cu efect de seră, situată la Mauna Loa, în Hawaii. Potrivit acestei staţii, concentraţiile de CO2 ''vor rămâne peste nivelul de 400 ppm tot anul 2016 şi nu vor scădea sub acest prag timp de generaţii''. Astfel, anul 2016 ar urma să fie cel mai cald de la înregistrarea acestor date, în secolul al XIX-lea.