Încercările USL-ului în 2013

De la semnarea pactului de coabitare cu preşedintele, apoi desemnarea Codruţei Kovesi la şefia DNA, la scandalul provocat de SRS şi până la votul pentru numirea conducerii TVR, majoritatea a reuşit să aplaneze conflictele din interior, iar Victor Ponta a menținut echilibrul politic în parlament care să-i permită gestionarea problemelor reale de la guvernare. În ciuda faptului că uniunea încă funcţionează şi acum după toate conflictele reale sau manufacturate în presă, se mai găsesc – şi se vor mai găsi şi anul viitor – suficienţi orcani, pore și lăzăroi care să sufle cu evlavie în iaurt.

Timpul a contrazis pe rând toate previziunile acestor profeți de carton. Să ne amintim siguranța cu care Elena Udrea trâmbița în luna august că alianţa se va destrăma în toamna aceasta. Desigur, nu am putea-o acuza pe aceasta că înțelege fenomenul politic sau că ar fi bine intențonată în informarea alegătorilor, dar ce te faci cu oamenii din interiorul coaliției care au lucrat cu migală la propagarea unor astfel de zvonuri? Sorin Frunzăverde stârnea gâlceavă în județ, și nu numai, încă dinaintea alegerilor parlamentare! Sorin Roșca Stănescu s-a lansat la atacuri nejustificate la adresa premierului când încă era senator PNL. Iar Crin Antonescu însuşi se visa la un moment dat şi co-preşedinte de alianţă, dar şi liderul opoziţiei!

Subiectul ruperii USL i-a preocupat mai ales pe preşedinte şi pe aliaţii lui, într-atât încât chiar şi în ultima sa declaraţie publică de anul acesta Traian Băsescu s-a referit la faptul că USL rămâne împreună. Şi Vasile Blaga s-a văzut nevoit pe final de an să îşi schimbe discursul într-unul de majoretă a USL-ului – „Să rămână uniţi!”, spunea acesta. Şi este normal să procedeze aşa, pentru că atunci când uneltirile nu îţi ies şi singurul tău proiect politic pe anul acesta, i.e. ruperea majorităţii guvernamentale, nu are şanse de împlinire, nu îţi rămâne decât să te alături bandwagon-ului și să spui că asta ţi-ai dorit dintotdeauna...

Chiar şi atunci când coaliţia a trecut prin încercări cu adevărat dificile, a existat totuşi înţelepciunea de a lăsa diferenţele la o parte, pentru ca guvernarea să poată merge înainte și proiectele pentru România să se desfășoare fără a fi blocate de luptele politice. Ce s-ar fi întâmplat dacă Victor Ponta nu ajungea la un acord pentru numirile la Parchetul General şi DNA? Cât se mai putea prelungi situația acelor mandate interimare – situație pe care ministrul Pivniceru nu reuşise să o rezolve timp de mai mult de şase luni! – și cum s-ar fi văzut în plan extern?

Ultimele situaţii tensionate din alianţă au pornit de la proiectul de lege a amnistierii şi de la propunerea lui Rareş Bogdan, din partea PNL, la conducerea TVR. Ambele au fost situaţii create în Parlament, însă din motive diferite. În cazul amnistierii o parte a presei a generat un scandal care i-a determinat pe liberali să nu mai susţină legea şi să îşi lase partenerii în offside. Astfel, i-a revenit premierului misiunea să explice necesitatea şi efectele unui proiect de lege iniţiat de legislativ. În cazul TVR, nu a fost întrunit cvorumul în plen la votul pentru numirea lui Rareş Bogdan, fapt pe care liderul PNL l-a luat personal, ca pe un act de frondă. Tot premierul a fost nevoit să iasă apoi, ca să explice că unitatea USL nu stă într-un jurnalist anume sau în desemnarea conducerii la o televiziune.

Era de aşteptat ca uniunea, care a câştigat anul trecut cam tot ce se putea câştiga, să aibă aţintite asupra sa în 2013 toate tunurile – preşedintelui, opoziţiei, ale presei, ba chiar şi din partea anumitor instituţii publice. Era, însă, mai puțin previzibil ca dintre aceste cântece de sirenă către destrămare, unele să vină chiar din interiorul coaliției, iar dacă astăzi încă vorbim despre guvernarea USL, asta se datorează doar echilibrului arătat în momentele tensionate de către liderul PSD.