Într-un acces de populism, Udrea a făcut laptele praf

A fost o modă cândva, în PDL-ul care făcea sluj și bătea temenele la telefoanele cu directive de la palat. Orice făcea Elena Udrea era nu bine, era exemplar! Ea era ”neasemuita”, care fusese poreclită de colegi ”super absorbanta” lui Băsescu, după ce președintele a dat-o exemplu ca la ședințele de pioneri pentru performanța amețirii a peste 500 de milioane de euro din fonduri europene. A curs multă apă pe Dâmbovița și până la urmă liberal-democrații au eliminat-o pe priceputa lui Băsescu spre partidul-poșetă PMP, adică Partidul Mezinei Prezidențiale. Dar raportarea lui Traian Băsescu a rămas neschimbată. Să vă dau un exemplu. Elena Udrea s-a angajat să aducă la protestul PMP din 15 martie 10.000 de participanți. Abia au fost 3000, orice ar scrie advertorialele politice comandate prin presa obedientă lui Băsescu. La un loc cu mini-busculada comandată de Vasile Blaga, în paralel, abia dacă s-au adunat din toată țara (!!) 3.500 de susținători ai defunctei protipendade portocalii. Comparativ, vreo 4000 de participanți a mobilizat în martie Organizația femeilor din PSD, pe plan local și fără vreo campanie de comunicare deosebită.

Oricine ar fi fost în locul Elenei Udrea, pentru diferența consistentă dintre promisiuni și realizări, ar fi plătit cu capul. Nu se înțelege cum și de ce, pentru Elena Udrea asprimea proverbială a președintelui se înmoaie toată. Advertorialele mai umflă un pic cifrele, din 3000 de participanți în două zile se raportează 8000 și, punem pariu, peste o lună se va vorbi de mega-mitingul cu 10.000 de bucureșteni (sic!) al PMP, împotriva lui Victor Ponta.

La mitingul cu pricina, am văzut o Elena Udrea în blugi și atât de preocupată să placă celor prezenți încât, pentru o clipă, ne-am întrebat dacă liderița auto-numită a PMP a rămas conștientă că acolo este vorba de oameni aduși cu autocarele, care ar fi aplaudat indiferent ce se spune sau se face pe scenă, precum aplaudau și în 2012 când ”intelectualul” Neamțu flutura de zor o legătură de usturoi deasupra capului, pe post de metalimbaj.

Care român lucid și conștient ar fi admis fără fluierături ca al doilea politician îmbogățit al regimului Băsescu, după Videanu, să-i numere eurocenții la pompă? A uitat Udrea cum creștea prețul benzinei pe vremea când Boc executa la palatul Victoriei ce-i dicta Băsescu prin telefon, de la Palatul Cotroceni? Sărise benzina de 6 lei pe litru și doamna ministru Udrea, care-și rupea tocurile-n Parlament, nu simțea deloc nevoia să semneze niciun fel de petiție...

Chiar și așa, ne îndoim că Elena Udrea nu are suficient mărunțiș prin buzunarele blugilor care-i crapă în prezent  pe șolduri, încât să nu-și permită creșterea litrului de combustibil cu 30-40 de bani în perioada ce urmează. Sau poate nu suntem destul de bine informați și blonda de la PMP vrea să lase pogoanele de agricol de la Nana pentru vreun ”biznis” care implică flotă auto, căci altfel de flotă, în România, nu prea se mai găsește, decât la Băneasa și Otopeni.

Luată de valul entuziasmului la comandă al trupei de zgomot și aplauze din fața scenei, Elena Udrea a mai comis o zicere, groasă și impertinentă, așa cum îi stă bine unei ”dudui” care considera cândva că pantofii cu toc sunt indispensabili sinistraților rămași fără case, la inundații. Solidară nevoie mare cu femeile din România, Elena Udrea a declarat că “Vom plăti benzina și în laptele praf al bebelușilor”. Ar trebui instituit de urgență un premiu pentru excelență în tupeu, nesimțire și demagogie politică, ca să poată fi decernat imediat  Elenei Udrea, care făcea parte din guvernul lui Boc, pe vremea când se decidea să nu se mai acorde lapte praf gratuit bebelușilor din România.