Învierea omului în șlapi

Omul în șlapi e peste tot, în șalupă, la Cireșica, pe velier, din nou la Cireșica, în CSAT, împreună cu ciobanii și/sau cu țiganii, în elicopter, iar la Cireșica, la pupitrul de la Cotroceni. Nu-i în concediu, că n-are articol de Constituție care să-l trimită la odihnă și tratament. Cabinetul lui de lucru e țara. Atât a brăzdat albastrul cerului și spumele mării în ultima vreme, încât ai impresia că suntem sub asediu. Știe și unde-i premieru-n concediu, și cu cine. Dar nu de la servicii, a aflat și el ca tot românul cu iPad. Cunoaște intimitățile financiar-contabile ale câștigătorului licitației pentru CFR Marfă, dar nu de la ANAF, ci din ce-a mai apărut prin presă.

La un an de la, probabil, ultima suspendare, e mai viu politic ca oricând. Zici că-i proaspăt instalat la Palat (nu erodat de cei nouă ani de mandat) și vrea să probeze justețea alegerii sale. E-n tot și-n toate. Îl și ajută peisajul. Și din elicopter, și din buza digului, și de la rasul ierbii, tot la fel se vede. Troica de aur a referendumului s-a cam năruit. Voiculescu-i ocupat cu procurorii, Antonescu s-a ascuns și tace inteligent, Ponta ia la gioale și coabitează cu sughițuri. Șefii de campanie de astă vară sunt îngenuncheați. Fenechiu începe a se obișnui cu gândul negru că se duce la brutărie, Dragnea face ture la DNA pe baza declarațiilor populare de pe capota Loganului. Iar cel pe care au fost la un pas să-l arunce peste bord înainte să se scape pe ei c-au făcut "bau" Gordon, Barroso și Reading și care n-a ieșit aproape un an printre alții oameni decât sepepiștii să nu-l ia civilii cu pietre le râde-n nas.

Când îl vezi, îți trece dorul de Ceaușescu. Priceput, preocupat, patriot, neînduplecat cu toți cei care nu se ridică la înaltele și competentele sale așteptări. Din când în când, în funcție de context, cald, uman, hăhăitor. Se simte aia mică slăbită de sarcină, sparge șprițul familionului și dă stingerea-n local. Suferă moldovenii, își ia cetățenia, scoate-n parbrizul blindatei harta României Mari și semnăturile pentru o nouă candidatură din portbagaj.

Au crezut că-l scot la pensie și-l trimit, cu un coif de ziar pe cap, să lanseze bărcuțe pe Lacul Floreasca. Au fost la un colț să le iasă. Dar au făcut greșeala fatală. L-au lăsat să-și revină din pumni. Să se odihnească. Să beneficieze de timpul necesar uitării și de avantajul nesperat al coabitării. S-a sculat de jos. S-a șters de praf. Azi dă cu ei de toți pereții. Face, din nou, cărțile. Contează...

Când vrei să răpui o viperă, îi zdrobești țeasta. Dacă-i tai coada, se arcuiește, și se urcă pe picior și te mușcă; în cele mai multe dintre cazuri, letal.