Istoria nu uită. PDL pro Roşia Montană

Delimitarea PDL, precum şi a preşedintelui Traian Băsescu de proiectul aurifer, reprezintă un semnal cel puţin bizar, dacă nu dezamăgitor pentru electoratul de dreapta. Ce i-a determinat pe democrat-liberali să dea bir cu fugiţii în faţa unui proiect care până mai ieri îl susţineau? Dar pe şeful statului? Din considerente electorale sau pur şi simplu asistăm la “clasica” lipsă de responsabilitate, inconsecvenţă, duplicitate.

Istoria proiectului scoate la lumină poziţia fermă a liderilor PDL în favoarea investiţiei din Munţii Apuseni. Puţini îşi amintesc de faptul că Guvernul Boc a inclus Roşia Montană în programul de guvernare. Adriean Videanu, punea accent în 2010 pe potenţialul reprezentat de resursele României ce trebuie valorificate, un domeniu în care ţara noastră poate să aibă un avantaj competitiv.

Demersurile pro Roşia Montană ale liderilor democrat-liberali s-au înteţit în perioada imediat următoare. Fiica cea mică a preşedintelui a pledat la Strasbourg pentru demararea exploatărilor de la Roşia Montană, Certez şi Băiţa - Crăciuneşti. Mezina familiei Băsescu sublinia beneficiile pe termen lung ale proiectului: “Totodată trebuie folosite resursele naturale proprii. România are zăcăminte importante de aur, argint şi cupru, a căror exploatare poate produce noi locuri de muncă.”

Elena Băsescu nu este singurul membru PDL susţinător al proiectului Roşia Montană în Parlamentul European. Printre cei care au promovat activ demararea exploatării miniere numărându-se de-a lungul timpului şi Cristian Preda, cunoscut drept un apropiat al preşedintelui. Acesta nota pe blogul personal că este solidar cu Traian Băsescu în privinţa investiţiei din Apuseni. Preda se ascunde astăzi de ochii mass-media, în vara lui 2011 domnia sa afirma vocal - “Să vedem dacă se găseşte un curajos care să ia şi o decizie...”.

Democrat-liberalul enumera corect trei elemente esenţiale, în favoarea proiectului: "E vorba, mai întâi, despre nevoia de a exploata resursele naturale. Astăzi, competiţia în acest domeniu este formidabilă. A refuza exploatarea înseamnă a accepta să cumperi de la alţii sau a rămâne sărac şi marginal. Nu există alternativă. Dacă nici conjunctura recentă legată de încrederea în aur nu a convins, înseamnă că nimic nu poate convinge. Adversarii iraţionali vor miza întotdeauna pe non-acţiune”.

Profesorul universitar vorbea în pledoaria sa de pericolul dublei măsuri în blocarea unui asemenea proiect, de perspectiva pesimistă potrivit căreia nu suntem în stare să exploatăm nimic în condiţii civilizate: “De fapt, zona e acum calamitată. Cauza e evident în trecut, nu în viitor. Cred că putem avea ambiţia de a face un proiect de exploatare în condiţii foarte bune, care să protejeze mediul. Un ecologist raţional ar porni de aici, nu de la utopia re-creării naturii.”

Al treilea argument este cel mai solid şi priveşte creearea unor noi locuri de muncă. Preda combate temeinic retorica referitoare la alternativele economice ale zonei: “Eu zic că dacă ar fi existat s-ar fi văzut. Nu trebuie sacrificată o generaţie pentru a experimenta eşecul încă o dată.”

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentant vârful de lance al binomului PDL - Băsescu şi, totodată, ultima şansă să promoveze deschis exploatarea. La investirea cabinetului Ungureanu, şeful statului îi transmitea noului prim ministru că trebuie să rezolve impasul în care se află proiectul. Băsescu afirmă că prioritatea zero este redeschiderea exploatărilor miniere indiferent de ce natură sunt acestea.

În concluzie, PDL şi Traian Băsescu îşi asumă deschis aşa-zisa relansare a economiei, venită în urmă unei politici austere unice în Europa, dar nu şi acest plan.

Astăzi, PDL nu susţine proiectul de frica protestatarilor şi aruncă vina pe indecizia lui Victor Ponta. Premierul este însă printre puţinii care au rămas consecvenţi faţă de importanţa unei asemenea investiţii. În iulie 2010, la Alba Iulia, şeful Guvernului milita pentru sprijinirea oricărui proiect care creează locuri de muncă şi care este viabil din punct de vedere financiar, dar şi al respectării celor mai înalte standarde pentru protecţia mediului, protecţia socială pe termen mediu şi lung: “...când există garanţii absolute vis-a-vis de protecţia mediului, de protecţia socială şi de tot ceea ce înseamnă viitorul nostru. Vreau să cred că nu o să ne gândim cum s-a gândit Ceauşescu numai la el şi nu s-a mai gândit şi la noi, ăştia care venim după el.”

În ceea ce priveşte dezbinarea românilor pe acest subiect, premierul a rămas statornic convingerilor declarate acum trei ani: “Am o deformaţie de magistrat care ascultă ambele părţi şi ştiu că trebuie să existe şi o a treia parte, adică nişte instituţii şi nişte oameni suficient de competenţi şi de independenţi care să spună cine are dreptate dintre cele două părţi şi care să spună ce standarde trebuie respectate.”