Jucătorul Băsescu trage de timp în zodia neutralității

Politicianul care se prezenta cu emfază, până nu demult, ca un ”președinte jucător” a avut în legătură cu acestea o serie de ezitări pe fond de confuzie . Da, sigur, Băsescu era pe teren, dar nu prea părea să-și dea seama pe unde e mingea și încotro ar trebui să paseze. Ezitările acestea, care s-au agravat până la urmă lăsând iepurașul cam trist și cu urechile pleoștite, s-au manifestat pe măsură ce Băsescu s-a văzut constrâns să evolueze fără prea multe opțiuni. Ori, și aici am să-i dezamăgesc cu siguranță pe suporterii săi, un bun jucător este acela care știe cum poate să strălucească pe teren în pofida constrângerilor, nu acela care se mândrește că nimerește mingiile așezate cu grijă la dispoziția sa de ajutoare nevăzute, pe un teren fără adversari. Ori ce vedem în prezent este o anostă și jalnică involuție a marelui jucător de odinioară, care în prezent recomandă prudență și neutralitate. Curajosul care punea fără mari fasoane jandarmii pe protestatarii Pieței Universității, acum cere referendum. Ca să vezi... Marele om politic atât de mândru de angajamentele asumate pe plan extern, acum este avocatul nonintervenției prudente și înfruntă opinia publică mondială menținând deschisă ultima ambasadă din Damasc. Aproape că putem spune despre Traian Băsescu că a lăsat toată diplomația de care este capabil la sfârșitul mandatului prezidențial, precum cireașa de pe tort. În ritmul acesta își va surprinde chiar și cei mai devotați susținători pe care-i mai are, dacă are de gând să-și recalibreze discursul pe ultima sută de metri și să devină un adept al non-combatului și neutralității politice.