Justiţia - reformată sau deformată de Băsescu şi Macovei? 49 de magistrați denunțați la DNA!

Cei doi au făcut din reforma în sistem un adevărat portdrapel electoral. Tot spre ei, însă, trebuie arătat cu degetul după ce, la 9 ani de la startul acestui proces de „reformă”, o reţea complexă (şi încă necunoscută nouă în totalitate!) de judecători, procurori, avocaţi şi infractori au dat de pământ cu orice iluzie de Justiţie reformată.

Mită de milioane de euro, magistraţi coruptibili, infractori scăpaţi de justiţie, judecători arestaţi – aceasta este concluzia ultimelor două săptămâni, odată cu declanşarea scandalului Costache-Dinu. Evident, nu trebuie generalizat. Chiar şi aşa, la o primă vedere, naivii care încă îl poartă pe „naşul” în suflet ar spune că, iată, DNA-ul se dovedeşte a fi medicamentul pentru o Justiţie bănuită de noi toţi de tratamente preferenţiale cu unii infractori. Realiştii, de pe altă parte, printre care îmi place să cred că mă aflu şi eu, trebuie să extragă din toată această poveste adevăratul semnal de alarmă pe care întregul scandal îl arată românilor şi europenilor, deopotrivă.

Reforma în Justiţie a însemnat, practic, introducerea şi, ulterior, promovarea în sistem a unor oameni controlabili, şantajabili şi coruptibili, care să poată fi manipulaţi de diverse zone de putere spre verdictul „care trebuie”. Pornind de la cazul judecătoarei corupte care, aparent, cerea şpagă de cel puţin 1 mil. euro prin răspopitul ei fiu, dezvoltarea dosarului a dus la apariţia în media a informaţiei conform căreia alţi 49 de magistraţi au fost denunţaţi la DNA, ca făcând parte din reţeaua şpăgii.

Cine este cel care a numit cei mai mulţi judecători şi procurori în funcţie, în timpul mandatului său? Nimeni altul decât Traian Băsescu! Cu o medie de 50 de decrete de numire pe lună, Traian Băsescu a numit mai mulţi judecători şi procurori decât Iliescu şi Constantinescu – predecesorii săi la Cotroceni – la un loc. Peste 4200 de astfel de decrete în cei 9 ani la preşedinţia României. Nu mică mi-ar fi mirarea să aflu că mulţi dintre magistraţii denunţaţi acum la DNA să fi pornit cu avânt patriotic în meserie chiar din pixul lui Traian Băsescu.

Aliata lui Băsescu în acest efort de combatere trunchiată a corupţiei este nimeni alta decât Monica Macovei, cea care sub mantra „reformei în Justiţie” a avut grijă să îşi numească apropiaţi în funcţii de putere din interiorul sistemului (vezi CSM), să schimbe legi şi să tragă sfori care în final au oferit un avantaj în puterea de negociere şi coerciţie politică a şefului ei pe linie de partid.

Cazul magistraţilor corupţi este emblematic pentru a ne da seama care sunt stimulii la care unii dintre judecătorii şi procurorii români răspund, oferind în schimb o singură reacţie pavloviană: o soluţie sau un dosar fabricat, care să îi facă pe plac celui care controlează experimentul. Pe lângă bani, şi în Justiţie s-a vorbit de mult timp de judecători şantajaţi sau dresaţi de păpuşari care au în mână „ciolanul” avansării în funcţie. De prea multe ori, din păcate, cei trei stimuli vin la pachet: eşti cumpărat de cineva, apoi şantajat de cel care ştie că ai fost cumpărat şi, în cazul în care te dovedeşti util, chiar avansat în funcţie. Scopul este acela de a împinge în faţă oameni fideli, care nu ies din cuvântul tău şi care sunt dispuşi să execute, pentru a nu fi executaţi.

Având tot acest peisaj în faţă, nu ar trebui să mire pe nimeni de ce Traian Băsescu a făcut la începutul mandatului său o obsesie din lupta împotriva corupţiei, respectiv nevoia reformării Justiţiei. Ce nu înţeleg eu, din toată această schemă, este de ce lupta cu corupţii s-a oprit la porţile fostei guvernări. Pentru că am tot aflat despre corupţii celorlalţi, întrebarea mea este: unde sunt corupţii PDL? Să fie cumva la umbra protectoare a Justiţiei reformate, sau la umbra palmierilor din Saint Tropez? Şi aici, cred că răspunsul vine tot la pachet. Cert este că totul rămâne încă într-o prea mare umbră...