Klaus Iohannis a rămas fără povești în privința celor șase case

Unul din atacurile aproape standardizate împotriva candidatului ACL, Klaus Iohannis, este referirea insistentă la proprietățile sale imobiliare din Sibiu. Indiferent de câte ori a fost interpelat, acesta fie a tăcut, fie a dat explicații neconcludente sau de-a dreptul sfidătoare, cum a fost de pildă afirmația că cele șase case din centrul municipiului ar fi fost achiziționate din banii economisiți din salariile de profesor și din banii obținuți din meditații. Să depășim momentul de un penibil subtil, căci conform noilor reglementări fiscale, mult mai stricte, orice profesor care dă meditații particulare și nu plătește impozit pentru câștigurile încasate, se face vinovat de evaziune fiscală.

Problema e spinoasă, dar nu acesta este subiectul acestui articol. Klaus Iohannis a reușit să toarne gaz pe foc când s-a complicat în alt rând de explicații, motivând că investiția în case se justifică prin lipsa copiilor și a investiției în educația acestora. Pesemne că în numeroase familii cu mai mult de doi copii, oameni dărâmați de atâta luptă cu silniciile vieții au încercat să-și imagineze cum ar fi putut să fie fericiții proprietari ai unor palate luxoase, dacă n-ar fi avut copii sau, cel puțin, n-ar fi avut atât de mulți. Referitor la palatele lui, Iohannis a mai comis o imprudență declarativă. După tot ce s-a spus și după toate resentimentele pe care le-a trezit, în mod surprinzător candidatul ACL la prezidențiale a considerat că e loc de mai mult.

Așa că s-a apucat să detalieze, cu subiect și predicat, că cele șase case menționate insistent de adversarii săi sunt de fapt niște biete cocioabe dărăpănate. Altfel nu ne putem explica cum ar valora toate la un loc, după spusele liderului liberal, cât un apartament în București. Alternativele logice se împuținează dramatic, pe zi ce trece, pentru Iohannis. Fie domnia sa este un afon total în zona imobiliară, afon care nu se înțelege cum și în ce fel s-a procopsit totuși cu șase imobile, fie se referă la un apartament bucureștean – să zicem- din Vila Lac, aia unde domnia sa nu se duce când nu-l vizitează pe Traian Băsescu în secret. Ar mai fi o alternativă, o menționăm doar de dragul simetriei discursive și anume aceea că distinsul candidat Klaus Iohannis este un mincinos de cea mai joasă speță, adică incompetent chiar și în arta inducerii oamenilor în eroare, căci minciuna sa are picioare extrem de scurte și este prinsă în momentul în care cel puțin două afirmații făcute de acesta nu se pupă, oricât am încerca. Dacă cele șase case sunt simple văgăuni locative a căror valoare însumată ar oscila între 40.000 și 70.000 de euro, cât un apartament din București, cum se justifică chiriile lunare cu foarte multe zerouri pe care descurcărețul primar le-a încasat de pe urma acestor bojdeuci taman bune să fie închiriate către firme și bănci?