La ce ajută raportul Consiliului Concurenței despre drumurile României

Consiliul Concurenței a dat publicității recent un raport privind piața lucrărilor de autostrăzi și drumuri. În urma analizei, Consiliul concluzionează că autostrăzile construite în România la şes sunt de 3 ori mai scumpe decât în Bulgaria, iar diferenţa între costurile minime şi maxime pentru aceeaşi formă de relief este mai mare decât în Polonia şi Bulgaria. De asemenea, pornind de la experința contractelor realizate pentru construcția de drumuri și autostrăzi, instituția recomandă evitarea actelor adiționale, în contextul în care acestea au condus la majorări semnificative ale prețului lucrărilor contractate.

Astfel, în raport se arată că în România, variaţia preţului mediu pentru un kilometru de autostradă construit în aceeaşi formă de relief este de 45,8%, mai mare faţă de cazul Poloniei (36,4%) şi Bulgariei (14,2%). Mai exact, preţul mediu al unui km de autostradă construit în zona de şes este de 23,3 milioane lei/km, iar cel al unui km de autostradă construit în zona de deal este de 20,8 milioane lei/km, ambele peste nivelul standardelor de cost și mult peste cele înregistrate în Bulgaria.

Costurile astronomice plătite de România pentru un kilometru de drum (național sau județean) ori autostradă sunt inclusiv o rezultantă a practicii actelor adiționale. Raportul Consiliului furnizează în acest sens câteva date extrem de sugestive. Astfel, în perioada iunie 2010 – iunie 2011, pentru 96 de contracte de execuţie de lucrări de construcţii de drumuri şi de servicii au fost încheiate 203 acte adiţionale, din care 23 au fost modificate din punct de vedere al valorii contractelor. Din cele 23 de contracte cu valoare modificată, pentru 8 contracte valoarea iniţială a fost mărită cu aproape 50%, pentru alte 8 contracte valoarea iniţială a crescut între 10% - 30%, iar 2 contracte de lucrări au suferit modificări de peste 50% din valoarea iniţială.

Trăgând linie, raportul Consiliului nu aduce în fond nicio noutate, ci sintetizează într-un document unitar ceea ce toată lumea știa deja. În România, dezvoltarea infrastructurii rutiere s-a făcut de o manieră cu totul nesatisfăcătoare și cu costuri complet nejustificate pentru contribuabilul român.

Cel mai bun exemplu în acest sens este contractul cu Bechtel pentru realizarea autostrăzii Transilvania. Cu toate că în zece ani de zile constructorul american a reușit să finalizeze doar 52 de kilometrii de autostradă, Bechtel a ajuns să încaseze nu mai puțin de 1,2 miliarde de euro din partea statului român, ca urmare a numeroaselor acte adiționale încheiate în această perioadă. Dar nu doar firmele străine s-au îmbogățit pe seama risipei banilor publici gestionată de miniștrii PDL ai Transporturilor care ar fi trebuit să vegheze ca România să își îmbunătățească și să își extindă rapid infrastructura rutieră. Nelu Iordache și alți ”baroni” ai asfaltului abonaţi la stupul cu miere portocaliu au obținut prin firmele pe care le gestionează profituri record de pe urma contractelor derulate, în timp ce contribuabilul român a fost nevoit să plătească uneori și de două ori costurile acelorlași lucrări.

Situația a început să se schimbe de la preluarea guvernării de către USL. S-a pornit în mod firesc de la rezilierea contractelor păguboase (cum a fost cazul Bechtel) și s-a trecut apoi la faza de licitație și de atribuire a noilor contracte. Iar rezultatele nu au întârziat să apară: s-a finalizat autostrada București-Constanța, iar lucrările la tronsoanele autostrăzii de la Sibiu spre Nădlac sunt în derulare, unele porţiuni fiind deja inaugurate sau foarte aproape de inaugurare. Important este ca ritmul actual să se mențină pentru ca România să înceapă în sfârșit să facă pași semnificativi pentru îmbunătățirea și extinderea infrastructurii rutiere.