Lecţia de probitate morală şi profesională

Luni, când Dan Voiculescu a venit la DNA într-o lentilă, ca Ceauşescu coborând din TAB cu astrahanul tuflit pe-o ureche de uşa prea mică a blindatului, am zis că e doar un instantaneu pe care presa o să-l speculeze multă vreme de-acum înainte. Asta e, a vrut omul să coboare din limuzină impunător ca un general de oşti, că tot îşi poartă el singur războaiele, şi s-a trezit descheiat la prohab, se-ntâmplă.

A-ncercat apoi s-o dreagă pe blog, că tocmai a lansat o nouă modă şi a ilustrat cu un colaj în genul lui Andy Warhol. De-aici încolo, lucrurile iau o întorsătură halucinantă, exact ca operele artistului pop american. Dan Voiculescu intră în lumea lui Peter Pan şi se imaginează un pirat care luptă cu „marinarul”. Îşi laudă angajaţii „independenţi” pentru probitate morală şi profesională şi îi încurajează s-o ţină tot aşa.

Sunt lucruri care pot amuza, stârni o ridicare din sprânceană, nedumeri. Poţi eventual să treci peste ele cu două-trei remarci despre simţul ridicolului. A doua zi, însă, Antena 3 afişează pe ecran un dreptunghi roşu în care scrie „post supus ameninţărilor prezidenţiale”, în română şi engleză. Angajaţii lui Dan Voiculescu au luat în serios îndemnul de a rămâne fermi în slujba oamenilor. Din nou, imaginea te aruncă 20 de ani în urmă, în 1993, când Evenimentul Zilei titra pe prima pagină “Publicaţie supusă sancţiunilor preşedintelui Ion Iliescu”.

Dacă te uiţi doar la Antena 3, ai crede că nimic nu s-a schimbat în aceşti 20 de ani. Trăim într-o dictatură a cenzurii, în care suntem urmăriţi şi înregistraţi non-stop. Suntem atât de preocupaţi să ne păzim spatele la fiecare pas, încât nu mai vedem că Dan Voiculescu a devenit din ce în ce mai prosper şi mai influent în tot acest timp. Ne ferim atât să nu ne intercepteze, că nu mai băgăm de seamă că posturile lui Voiculescu se laudă cu cel mai elevat public, dar oamenii care vin să-l „susţină” la DNA au pancarte cu „Jos labele după Antena 3”. Suntem atât de oprimaţi, încât nu mai crâcnim când ni se servesc enormităţi drept adevăruri, când se promovează interese private deghizate în interes public, pe principiul că cine ţipă mai tare are dreptate.

Problema cea mai mare aici este. Că o instituţie privată de presă alege să-şi transmită mesajul într-un fel sau altul, e treaba ei, până la urmă poate să dispară ca OTV-ul lui Dan Diaconescu. Dar când faci acest lucru pe seama unui popor uşor de manipulat, mângâindu-l pe cap cât de deştept e el, dar în realitate manevrându-l grosolan, asta e cea mai mare încălcare a misiunii pentru care te-ai născut. Iar Antena 3 şi-a făcut un program din asta.

PS. Până să termin de scris acest mic text, bulina cu “post supus ameninţărilor prezidenţiale” a dispărut de pe ecranul Antena 3. Au fost cele mai scurte ameninţări din istoria presei româneşti.