Lecţie de amnezie prezidenţială: când Traian Băsescu greşeşte „andrisantul” criticilor sale

Ieşirile prezidenţiale din ultima perioadă stau sub adânca zodie a amneziei generale. Ori Traian Băsescu uită cine este, ce măsuri a luat şi ce penali şi incompetenţi a numit şi controlat în ultimii ani, ori acelaşi Traian Băsescu ne crede pe toţi proşti, fiind convins că noi am uitat cine este, ce măsuri impopulare a luat şi ce oameni a numit şi manipulat în funcţii în ultimii 9 ani.

Pentru toată lumea este evidentă ieşirea din grota de la Cotroceni a preşedintelui Băsescu. Vrea imagine, vrea să critice, vrea să se vadă la televizor, a ţinut prea mult în el toată frustrarea acumulată din iulie 2012 şi până în prezent. Problema aceluiaşi Băsescu este că, pe orice temă ar ataca Guvernul USL, toate ieşirile sale se întorc spre uriaşul dulap cu schelete ale guvernării Băsescu-PDL. Să o luăm pe rând, pentru că fiecare punct al atacurilor băsesciene revin, ca un bumerang, înapoi în curtea rezidentului de la Cotroceni.

Băsescu acuză Guvernul USL că măreşte taxele şi impozitele românilor. În fapt, Victor Ponta a scăzut TVA la pâine la 9% şi doreşte lărgirea bazei de impozitare din zone economice care astăzi sunt în zona neagră a economiei. Băsescu ar fi trebuit mai degrabă să îşi îndrepte tirul acestor atacuri, în urmă cu 2-3 ani, împotriva lui Boc & comp., adică împotriva guvernului care a crescut TVA la 24%, a încasat ilegal CASS de la pensionari, a tăiat salariile, a tăiat ajutoarele pentru persoanele cu dizabilităţi etc. Băsescu nu a ieşit atunci, pentru că era în realitate principalul artizan al tuturor acestor măsuri. Băsescu a fost omul cu foarfeca, iar Boc sau MRU erau doar mâinile de ajutor care au executat, fără să cârâie, ordinele.

Scandalul pe care îl vrea Băsescu nu se opreşte aici. Astăzi, l-am văzut hălăduind pe un petic prăfuit de autostradă, acuzând din nou Guvernul USL de „proastă guvernare”. Şi în acest caz, Băsescu a greşit „andrisantul” criticilor sale, dacă nu chiar anul „băii de praf”! Nădlac-Arad este un contract încheiat de Anca Boagiu (ministra de suflet a lui Băsescu, impusă de acesta la Transporturi) cu firma Romstrade, deţinută de reţinutul (la DNA) Nelu Iordache; Nelu Iordache a deturnat fondurile pentru Nădlac-Arad către alte afaceri de-ale sale (naivul spera la protecţia supremă); europenii s-au sesizat şi au blocat României banii pentru, atenţie, TOATE autostrăzile; în tot acest timp Anca Boagiu s-a făcut că plouă, iar Traian Băsescu nu a găsit de cuviinţă să critice pe nimeni.

Băsescu s-a trezit astăzi cu faţa la cearşaful portocaliu şi a decretat: „Gata! Aşa nu se mai poate!”. A început să critice Guvernul USL pentru hoţiile şi incompetenţa guvernelor PDL de acum 2, 3, 4 sau chiar 9 ani! Gheorghe Dobre – Radu Berceanu – din nou Radu Berceanu – Anca Boagiu – Alexandru Nazare: ei sunt adevăraţii destinatari ai criticilor lui Băsescu. Toţi aceşti „oameni ai preşedintelui” au reuşit să facă nimic (sic!) în materie de autostrăzi. La această înşiruire mai trebuie adăugat un alt nume, extrem de important: Traian Băsescu – ministru al transporturilor de 5 (cinci!) ori în România ultimilor 20 de ani.

În fond, însă, niciunul dintre executanţii enumeraţi mai sus nu este vinovat de nimic. Nu au făcut nimic mai mult decât să respecte ordinele date „de şefu”, încă din anul de graţie 1998 când afirma răspicat că „România nu are nevoie de autostrăzi”. Chiar să-l credem pe cuvânt pe preşedinte că, între timp, şi-a schimbat opinia? Toate cele de mai sus ne împing spre un singur răspuns: evident că nu!