Liberalii fac un pas inapoi, pentru a nu deveni distrugătorii USL

Semnarea acordului de coabitare dintre premierul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu, în prezența lui Crin Antonescu, a marcat primul moment tensionat în interiorul alianței și prima sciziune de opinii între PSD și PNL. Reprezentanții ambelor părți au transmis mesaje publice cu privire la acest aspect, ce merită trecute în revistă.

Adrian Năstase a abordat subiectul în mai multe rânduri, iar declarațiile sale au beneficiat de o atenție deosebită din partea presei. Fostul premier consideră că decizia semnării unui acord de coabitare între Victor Ponta și Traian Băsescu a fost rezultatul votului dat de alegători. Aceștia l-au ales în 2009 pe Traian Băsescu, iar în decembrie anul trecut au votat USL, care-l propunea pe Victor Ponta pentru rolul de premier.

De asemenea, Adrian Năstase susține că lipsa unui acord politic ar fi condus România spre o situație de blocaj. Din cauza modului în care liderii europeni au perceput evenimentele politice care au avut loc în perioada suspendării președintelui din 2012, exista riscul izolării țării pe plan internațional. Așadar, un semnal de stabilitate trebuia transmis.

Năstase a subliniat și faptul că Traian Băsescu a acționat mai mult din disperare, căutând să evite o situație penibilă în care ar fi trebuit să se opună unei majorități parlamentare de două treimi. Știind că nu are de ales, Traian Băsescu a propus un pact de neagresiune – era singurul lucru pe care îl putea face.

Inițial, PNL a criticat această decizie a premierului, cu argumente desprinse din logica electorală a anului 2012. Prin prisma obiectivului politic al lui Crin Antonescu, neatins în vara anului trecut, liberalii au în continuate tunurile îndreptate împotriva lui Traian Băsescu. În plus, pentru a se impune ca principal pol de dreapta, PNL este nevoit să înceapă raportarea critică față de PSD. Nu poate face acest lucru fără a pune în pericol USL.

Lucrurile au părut să scape de sub control în contextul reluării procedurii de numire a Procurorului general și a șefului DNA. Acesta a fost punctul de la care s-a amplificat ofensiva din partea PNL. Ieșirile publice destul de contondente ale lui Crin Antonescu au generat îngrijorare în rândul susținătorilor USL. Mesajul său - „ne despart opiniile, dar rămânem împreună” - a fost perceput ca o lovitură dată USL dintr-un interes electoral propriu.

De altfel, toate acțiunile recente ale liberalilor respectă strategia riscantă de a face opoziție din interiorul Puterii. Transmițând mesaje care pun la îndoială unitatea USL, PNL riscă: s-ar putea să fie perceput ca distrugătorul USL și, în același timp să nu reușesc să-i loializeze în nume propriu pe acei electori, care, potrivit sondajelor, ar vota tot USL dacă s-ar organiza din nou alegeri.

Interesant este modul în care PSD contrabalansează această abordare a liberalilor, transmițând de fiecare dată mesaje pozitive, de unitate și solidaritate cu ideea Uniunii Social Liberale. Social-democrații își mențin pe de-o parte propriul scor electoral constant, iar pe de altă parte alimentează stabilitatea electorală la nivelul USL – stabilitate pe care PNL trebuie să o afecteze dacă dorește să crească mai mult în sondaje fără să apeleze la electoralul PDL sau pro-Băsescu.

Se pare că liberalii au înțeles acest lucru și au renunțat, cel puțin pentru moment, să marșeze pe ideea „diferențelor de opinie”. Schimbarea de atitudine a fost evidentă. Atât Varujan Vosganian cât și Daniel Chițoiu au declarat că ieșirea din USL ar marca în primul rând un eșec, iar Uniunea ar trebui să continue, cum s-a stabilit deja, până în 2016.

Într-o conferință de presă, Varujan Vosganian a precizat că USL este o alianță politică, nu o simplă coaliție de guvernare. Mandatul pe care românii l-au dat Uniunii este pe 4 ani și nu poate fi asumat doar de PNL sau de PSD separat.

De asemenea, vicepremierul Daniel Chițoiu a subliniat că, dincolo de alegerile europarlamentare, anul 2014 marchează un moment foarte important pentru USL. Acesta este anul în care se va putea îndeplini unul dintre obiectivele fundamentale asumate de partidele din Uniune – câștigarea președinției României de către Crin Antonescu.

La rândul său, europarlamentarul liberal Norica Nicolai a argumentat că PNL și PSD au pornit împreună pe direcția alianței și trebuie să continue „din respect pentru România”.

Motivul pentru care PNL dă înapoi este unul simplu. Din punct de vedere doctrinar, dreapta este încă fărâmițată, în timp ce stânga este reprezentată de PSD. PNL își cunoaște clar destinația politică – cea de unificator al dreptei. Totuși, nu este momentul acum să pluseze prea mult pentru că are nevoie de timp pentru a dezvolta și pune la punct structura organizatorică din teritoriu în vederea alegerilor europarlamentare și prezidențiale.

Dezintegrarea tandemului PDL – Traian Băsescu a generat apariția a numeroase mișcări de mici dimensiuni – PDL-ul lui Vasile Blaga, PDL-ul Elenei Udrea, Mișcarea Populară, noua Alianță Dreptate și Adevăr formată din Forța Civică și PNȚCT, la care se adaugă și Inițiativa România Liberală.

Toți acești actori politici contribuie la fragmentarea dreptei politice. PNL trebuie să jongleze cu foarte multă atenție stabilitatea Uniunii, stabilitatea sa internă din partid, dar și relațiile cu oponenții politici de pe partea dreaptă a eșichierului politic. Dacă nu va face față, riscă să piardă rolul de locomotivă a dreptei românești, fiindu-i astfel puse în pericol șansele de a deveni unificatorul dreptei.

Așadar, deocamdată PNL nu-și permite să sacrifice stabilitatea alianței cu PSD, motiv pentru care s-a repliat în rândurile impuse de românii care au votat USL. Iar aceștia din urmă au motiv să fie mulțumiți – se întâmplă un lucru bun de fiecare dată când interesele de partid sunt subordonate unei construcții naționale.