Liiceanu, după "metafora" lui Breban: Nu sunt de acord să fiu împuşcat

| 01 iun, 11:27

Filosoful şi eseistul Gabriel Liiceanu reacţionează, printr-o scrisoare deschisă, la afirmaţiile scriitorului Nicolae Breban, făcute recent la un eveniment al Academiei Române.

Fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu a scris, pe pagina sa de Facebook, că Academia Română trebuie să se delimiteze de scandaloasele declaraţii făcute de academicianul Nicolae Breban, care, într-o şedinţă a secţiei de filologie şi literatură, ar fi spus că Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu ar trebui împuşcaţi. Ulterior, Nicolae Breban a declarat, pentru Mediafax, că a folosit într-o şedinţă la Academia Română o metaforă, poate nefericită, referitor la Horia-Roman Patapievici şi că a vrut să arate că dispreţuieşte atacurile la adresa neamului românesc, precizând totodată că nu s-a referit şi la Gabriel Liiceanu.

"Este a treia oară în douăzeci și cinci de ani când, într-o țară în sfârșit democratică, s-a cerut în mod public să fiu împușcat. Vă asigur că acest lucru nu mă flatează deloc. (...)

Domnule Președinte, vă dați seama că, scriindu-vă, nu despre Breban este vorba aici. Vă imaginați pesemne și dumneavoastră, cum îmi imaginez și eu, ce infern trebuie să fie în sufletul acestui om de-a ajuns să ceară, întru înseninarea lui, împușcarea unor confrați. Dar de ce? Și unde? În ce cadru social? Prin decizia cărei instanțe? De către cine? De care echipă a morții? Dar, cum spuneam, nu despre tainicele mișcări ale unui suflet înnegurat este vorba aici. Vă propun ca deocamdată să-l abandonăm pe-acesta propriei sale torturi. Nu de resortul Academiei ține ostoirea enormei sale suferințe.

În schimb, se pare că, atunci când se întâmplă ca între zidurile Academiei să se ceară împușcarea unui scriitor, în discuție e Academia însăși. Președintele Secției, dl Eugen Simion, nu s-a grăbit să sune la 112, nici să-l poftească pe vorbitor afară, nici să-l admonesteze, nici să ridice ședința, nici să ceară părerea colegilor aflați în sală despre scena la care erau martori. Dintre participanți, am înțeles că doar doi membri – poeta Ileana Mălăncioiu și lingvistul Grigore Brâncuș – s-au ridicat să spună că rostul Academiei nu este să propună execuții sumare. Le mulțumesc amândurora. Se pare că academicianul Brâncuș, un respectabil domn trecut de 85 de ani, a plătit pe dată firescul intervenței sale, fiind reprimandat golănește de către vorbitorul setos de sânge. Ceilalți, înfricoșați (?!), au tăcut mâlc, făcându-se astfel complici cu cele petrecute sub ochii lor. Nimeni, în afara celor doi, n-a mai găsit de cuviință să semnaleze faptul că printre ei se rătăcise un personaj care îi compromitea pe toți și, odată cu ei, însuși blazonul Academiei", scrie Gabriel Liiceanu, într-o scrisoare deschisă publicată pe contributors.ro.

Liiceanu îi ia apărarea şi lui Patapievici, aducând în discuţie numele unor altor scriitori celebri care au scris lucruri mai puţin plăcute despre români: Eminescu, Goga, Caragiale, Cioran, Ţuţea. "Breban a uitat să-i pună pe lista celor de împușcat pe toți aceștia", mai spune Liiceanu, care aminteşte de patriotismul lui Patapievici demonstrat prin serviciile aduse în calitate de preşedinte ICR, prin antiteză la patriotismul lui Breban, cel care a fost acuzat de colaborare cu fosta Securitate.

"N-am cum să nu vă întreb, Domnule Președinte, dacă credeți că dinlăuntrul „celui mai înalt for de spiritualitate” al României poate fi lansată instigația la crimă", încheie Gabriel Liiceanu scrisoarea deschisă adresată acad. Ionel Valentin Vlad, președinte al Academiei Române.

Citeşte şi: DEZVĂLUIRE! Liiceanu, TERORIZAT de spaima că şeful SRI ar fi vrut să-l omoare

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

DAILYBUSINESS.RO

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ