Limba maghiară, a doua limbă oficială a justiției? Și unde ar fi problema?

Camera Deputaților a adoptat tacit, pe 29 octombrie, o propunere legislativă inițiată de doi deputați UDMR, Márton Árpád și Máté András-Levente, prin care se instituie obligativitatea ca instanțele de judecată din România să angajeze cunoscători ai limbilor minorităților în zonele în care aceștia au o pondere de peste 20% din totalul populației. Totodată, proiectul de lege prevede faptul că vor putea fi introduse cereri și alte înscrisuri și în limba minorității naționale, traducerea acestora căzând în sarcina statului.

O serie de jurnaliști au început aproape imediat să acrediteze ideea că, în eventualitatea în care proiectul în discuție va trece și de Senat, care este cameră decizională, justiția română va cunoaște un proces de maghiarizare forțată. Afirmația este însă în mod evident o exagerare, dacă privim la situația din județele Harghita și Covasna.

Aplicarea unei asemenea legi nu înseamnă în mod automat concedierea angajaților români și înlocuirea lor cu etnici maghiari, din simplul fapt că, în aceste județe, ponderea acestora în sistem este deja ridicată. De asemenea, trebuie ținut cont că, dată fiind conviețuirea firească dintre etnicii maghiari și cei români, ultimii sunt în multe cazuri buni cunoscători ai limbii maghiare și vor putea să îndeplinească cerințele proiectului de lege. În plus, chiar și în cazurile în care românii angajați deja în sistem nu au cunoștințe suficiente de limbă maghiară pentru a îndeplini obligațiile ce decurg din acest proiect, este puțin probabil ca aceștia să fie dați afară, din simplul fapt că sistemul de justiție se confruntă deja cu o acută lipsă de personal. Este așadar plauzibil că în aceste situații să fie angajat personal suplimentar, cunoscător de limbă maghiară și nu concediat cel deja existent. Așadar, șansele ca proiectul în discuție să conducă la un proces masiv de epurare etnică a angajaților români sunt practic inexistente.

De altminteri, o asemenea ipoteză s-a dovedit deja neadevărată în cazul legii 215/2001 a administrației publice locale. La momentul introducerii modificărilor care permiteau folosirea limbii materne a minorităților naționale în instituțiile administrației locale au fost tot soiul de voci care prooroceau că românii vor fi nevoiți să părăsească posturile pe care le ocupau și că vor fi înlocuiți forțat cu etnici maghiari. Și totuși, lucrurile nu au stat nici pe departe așa.

Experiențele anterioare, precum și situația de fapt existentă la instanțele de judecată din Harghita și Covasna ne arată că nu există niciun motiv să ne temem de adoptarea proiectului de lege în discuție, ba dimpotrivă. Prin alinierea legislației interne la prevederile articolului 9 privind Justiția din Carta Europeană a Limilor Regionale sau Minoritare, România va face un pas suplimentar în integrarea etnicilor maghiari. Accesul la justiție este un drept fundamental al cetățeanului și totodată un element esențial de care depinde soliditatea relației dintre acesta și stat. Ca urmare, facilitând exercitarea acestui drept pentru etnicii maghiari din Transilvania, România combate în mod inteligent mișcările separaționiste, alimentate de radicalii maghiari, aliniindu-se totodată unei practici generale în toate marile democrații ale lumii.