Live feed-ul de la Realitatea TV s-a înecat în ploaia de minciuni

Vremea urâtă și-a cam băgat coada și în protestele la adresa exploatării miniere. Oricât s-au străduit jurnaliștii cu simpatii evidente să scoată 5.000 de participanți de unde nu erau nici 2.000, așa cum am văzut de pildă la Realitatea, participarea a fost subțire. Parafrazând efortul ”colegilor”, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere și nici live feed-ul nu poate să facă altceva decât să se poticnească în socoteli. Manifestanții care pe alocuri erau 800 de persoane, atât s-au plimbat și atât s-au învârtit încât se pare că au reușit să-i amețească pe cei responsabili cu număratul de la Realitatea Tv. Așa că, după bulevardul pe care tocmai se deplasau sau în funcție de cum luau curba, ba la dreapta, ba la stânga, protestatarii au oscilat de la 800 la 1.000, de la 2.000 la 5.000. Distracția maximă a fost pesemne la final, pentru că, așa cum a consemnat destoinic live feedul, la orele 21:00 erau 5.000 de oameni acolo în timp ce la 21:40 abia dacă au mai rămas 1.000. Or, o asemenea performanță la spart demonstrația și la împrăștiat manifestanți nu a avut nici jandarmeria trimisă de Boc și Băsescu în ianuarie 2012. Pesemne că 4.000 de oameni au plecat instantaneu acasă, spre disperarea colegilor care făcuseră pagina specială a live feed-ului cu gândul să dureze cel puțin până la miezul nopții.

În mod evident, la pierderea de suflu a manifestației și-a mai adus contribuția și vremea câinoasă, ploaia și vântul fiind un duș rece improvizat pentru mulți dintre aceia care cu nicio săptămână în urmă își doreau ”puțină acțiune” cu jandarmii. Bun, în mod normal, numărul participanților la un protest nu este considerat foarte relevant în occident, acolo fiind luate multe alte considerente în calcul, cum ar fi pertinența mesajului, relevanța și originalitatea protestului. Nu are sens să le bifăm pe toate, căci la marea majoritate protestatarii din Piața Universității au dat greș. Nu poți să bați obrazul presei că nu reflectă evenimentul și pe urmă să le servești aceeași ciorbă reîncălzită. Pentru că acolo unde în occident se organizau discuții și mese rotunde pertinente pe subiect, ONG-urile autohtone s-au împotmolit în talk-show-uri din care tot românul a înțeles că se poate scoate din impas o zonă, de ce nu toată țara, culegând măceșe sau afine.

Unde în occident ar fi fost un festival al ideilor originale, protestatarii noștri au organizat un bâlci urban. Când au început să treneze transmisiile și să dispară subiectul Piața Universității de pe micile ecrane, cu ce contraofertă au ieșit protestatarii? Cu manifeste anarhiste, provocări la adresa forțelor de ordine și manipularea manifestanților de bună credință, atâția câți mai erau, într-o direcție lipsită de orice legătură cu bunul simț, ecologia sau preocupările pentru mediul economic. Nu au lipsit manipulările politice, chiar dinspre cei responsabili de bastonadele de odinioară, când jandarmii primeau ordine precise să evacueze proteste asemănătoare din Piață și nu oricum, ci în doi timpi și trei mișcări. Acestea, să spunem că sunt măcar autohtone, dar ce ne facem cu cele alogene? Pentru că, mai nou, din Piață se aud din ce în ce mai des opinii care amestecă mere cu pere și Roșia Montană cu gazele de șist. Ori cine este interesat să transforme blocajul pe cazul Roșia Montană într-un precedent eficient și în cazul gazelor de șist, s-a tot spus și în presă și în Parlament. Cele două mesaje sunt mai nou combinate și se cere, nu se știe cum, în ce temei democratic și nici măcar de către cine, pentru că aceste mesaje nu mai sunt asumate de nimeni, schimbarea întregii clase politice și, ei da, înlocuirea ei cu una mai tânără. Foarte instructiv, dacă nu ar fi dea dreptul înspăimântător pe alocuri, dacă ar fi să ne aducem aminte numai de performanța celor doi protestatari, care au amenințat pe față cu asasinate și rebeliune, la întâlnirea cu Comisia Parlamentară desemnată pentru Roșia Montană.

Înregistrați de televiziuni, aceștia au afirmat fără să fie deranjați până acum de nimeni, textual: "În fiecare zi se formează noi formațiuni paramilitare, de maximum 5 persoane, care vor devora toată clasa politică, inclusiv familiile celor care au participat la acest dezastru național. Lăsați-mă să vorbesc, acum vorbește poporul!". După ce protestatarul Ovidiu Grosu a obosit să vorbească în numele poporului, a preluat colegul său, protestatarul Liviu Georgescu: "Vreți război civil, ce vreți? Vreți bolovani în cap la jandarmi, ce vreți? Pentru ce, ca să își ia câțiva șpaga? Oricum au miliarde cu care nu au ce să facă". Toate acestea, cum spuneam, filmate și difuzate de mai toate televiziunile. Acesta este nivelul la care protestatarii Pieței Universității înțeleg să combată pentru o cauză, zic ei, ecologistă. Și de aici și interesul pentru jongleriile Realității Tv cu numărul protestatarilor. Când acestea sunt toate argumentele pe care le-ai putut aduna pentru a le expune în fața unei Comisii parlamentare pe care, în mod normal, ar trebui să o câștigi de partea ta prin puterea argumentelor, atunci da, cifrele contează. Dar acest război în care numărul protestatarilor reprezintă practic singurul argument, gonflat după cum se poate vedea mai nou și cu ochiul liber, este din start pierdut, pentru că, nu-i așa, dacă nu se mai adună nici 5.000 de oameni, ce ne facem cu marea masă a cetățenilor din care 70% sprijină proiectul. Pe ei și familiile lor cine-i ”devorează”?