Livia Stanciu, despre cărțile deținuților: Balzac ar trebui să se încline în fața acestor opere

"Doresc să folosesc această ocazie pentru a-mi exprima public profunda îngrijorare asupra riscului pe care ni-l asumăm noi, ca societate, riscul acela de a lăsa ca eforturile uriașe care au fost făcute în ultimii ani de sistemul judiciar în lupta împotriva corupției să-și diminueze efectele prin acceptarea unei lipse de intransigență a noastră, a tuturor, și mai ales a celor care au atribuții în acest sens, în punerea în executare efectivă a măsurilor punitive dispuse prin hotărârile judecătorești, indiferent că acestea vizează latura civilă sau latura penală a cauzei. Această lipsă de fermitate este manifestată, și nu trebuie să ne facem că nu o observăm, prin ușurința cu care persoane condamnate la închisoare pentru săvârșirea unor fapte grave de corupție beneficiază de reduceri de pedeapsă, uneori de reduceri mult prea mari de pedeapsă, ca urmare a scrierii unor lucrări, al căror caracter științific este, ca să fiu elegantă, cel puțin îndoielnic", a declarat Livia Stanciu, la prezentarea bilanțului DNA pe anul 2015, potrivit Agerpres.

În context, Livia Stanciu a citat dintr-un articol publicat de un cotidian britanic, în care se spunea că în România s-a înființat o adevărată "academie a infractorilor".

"Aceste lucrări științifice, se scria într-un cotidian britanic, sunt realizări uimitoare pentru orice om. Productivitatea din penitenciare nu este fondată pe zelul academic. Asistăm în România, se spunea, la o adevărată 'academie a infractorilor'. Oare ne place să se spună asta despre noi ca stat? Se scriu lucrări pe bandă rulantă. Infractorii folosesc prevederile legale care statuează că o lucrare științifică valorează 30 de zile de închisoare, ce se pot scădea din durata pedepsei. Oare nu cumva, și dacă ar fi să mă raportez la datele statistice prezentate de Administrația Națională a Penitenciarelor, faptul că în mai puțin de doi ani s-au scris 440 de lucrări de către 220 de condamnați definitiv, oare acest lucru n-ar trebui să ne pună mari întrebări? Oare nu aveau dreptate britanicii când ne spuneau că în Romania, în penitenciare, există campioni ai oamenilor de știință? În fața operelor scrise de acești campioni ar trebui să se încline până și Balzac", a continuat Livia Stanciu.

Șefa ÎCCJ a adăugat că această lipsă de fermitate în punerea în executare a deciziilor judecătorești de condamnare se manifestă și în cazul dispozițiilor care vizează recuperarea prejudiciilor ori indisponibilizarea sau sechestrarea bunurilor provenite din infracțiuni.

"Oare nu este necesar pentru noi, ca societate, să ne recuperăm prejudiciile, pagubele care au fost produse prin faptele săvârșite de cei care au comis infracțiuni de corupție? Fără această ultimă componentă a mecanismului de tragere la răspundere a persoanelor care au săvârșit fapte de corupție întregul demers judiciar desfășurat de oamenii legii, de procurori, de judecători, nu va rămâne decât o simplă zbatere lipsită de nivelul acela de eficiență ce trebuie atins pentru a putea eradica acest fenomen extrem de grav care este fenomenul corupției. Iată de ce consider că societatea românească trebuie să conștientizeze această capcană, spre care este atrasă, să înțeleagă ce se urmărește prin diverse activități desfășurate personal sau prin intermediul altor persoane de către cei care intră în impact cu legea penală săvârșind fapte de corupție", a mai spus Livia Stanciu.

Președintele instanței supreme a arătat că persoanele corupte fac eforturi uriașe pentru a se "erija în victime, încercând să transforme în ochii publicului neavizat acțiunile întreprinse de justiție în acțiuni presupus abuzive împotriva lor, exercitate de către organele statului".

"Iată de ce trebuie să nu rămânem niciodată nepăsători, să nu ne fie teamă, să luăm poziție ori de câte ori constatăm că sunt stigmatizați public, în mod nejustificat, colegi procurori sau judecători, care își asumă răspunderea instrumentării acestui gen de infracționalitate. Să nu-i lăsăm niciodată singuri și să venim în sprijinul lor, pentru că încrederea în organele statului, încrederea în general, este piatra de temelie pe care se bazează fundamentele unei societăți democratice și, cu atât mai mult, fundamentele sistemului judiciar", a mai spus șefa ÎCCJ.