Locuitorii din Roșia Montană încep să vorbească

Dacă în ultimele zile am fost sufocaţi cu mediatizarea protestelor din Bucureşti împotriva exploatării RMGC, dezbaterea publică tinde să se echilibreze prin aceea că locuitorii din Roşia Montană reuşesc să îşi prezinte punctele de vedere prin intermediul presei care este dispusă să le relateze. O asemenea abordare este binevenită. Este firesc ca locuitorii din zona Roşia Montană, adică cei care sunt direct vizaţi de investiţia canadiană, să îşi poată exprima liber opiniile, în contextul în care minorităţile zgomotoase reprezentate de protestari au monopolizat spaţiul public cu o serie de teze false menite să discrediteze proiectul. De remarcat totodată că, în timp ce locuitorii din zona Roşia Montană îşi fac tot mai auzite vocile în mass-media, opozanţii proiectului acuză televiziunile, dar refuză să participe la emisiunile de dezbatere.

Principalele argumente invocate de locuitorii din Roşia Montană în sensul demarării investiţiei canadiene se referă la premisele dezvoltării economice şi sociale a zonei. Odată cu stoparea activităţilor miniere în zona Roşia Montană, viaţa locuitorilor a devenit zi de zi tot mai grea. Cât timp minieritul a funcţionat, Roşia Montană a fost o zonă prosperă, cu oportunităţi economice. La acest moment, zona s-a depopulat, mulţi dintre tineri au plecat spre oraşele mari, iar lipsa de alternative condamnă zona la sărăcie. În acest context, investiţia RMGC ar reprezenta un adevărat balon de oxigen care ar duce la revirimentul comunităţii.

Trebuie spus că exploatarea minieră nu vizează un teritoriu virgin. Vorbim despre un areal în care mineritul reprezintă o activitate străveche. Adică este o zonă cu tradiţie în minerit care, atât timp cât exploatările au funcţionat, au adus prosperitate locuitorilor. Este vorba despre 16 sate, 4.000 de hectare, iar proiectul se suprapune peste 600 de hectare din fosta zonă minieră.

Dar proiectul dezvoltat de RMGC ar aduce beneficii importante nu numai zonei în care urmează să fie deschisă exploatarea minieră, ci și întregii Românii. Prin acordul la care a ajuns cu compania canadiană, cabinetul condus de Victor Ponta a obținut ceea ce guvernările anterioare nu au știut sau nu au vrut să obțină. Adică să creeze premise serioase pentru ca avantajele economice obținute de către statul român de pe urma exploatării să fie maximale.

Astfel, din acordul încheiat reiese că 78% din beneficiile proiectului de la Roșia Montană vor fi ale statului român. Roşia Montană va genera pentru statul român venituri de aproximativ 2,3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de circa 2,9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă al aurului de 1.200 dolari/uncie. Mai mult, totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România sunt estimate la peste 5,2 miliarde dolari, conform proiectului de Acord privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argintifere din acel perimetru. Iar la cele 5,2 miliarde de dolari pe care exploatarea de la Roșia Montană le-ar aduce ca beneficii directe, trebuie adăugate și beneficiile indirecte. Desigur, valoarea efectivă a acestora este mult mai greu de cuantificat, dar ele ar putea adăuga în vistieria statului, după unele analize, alte câteva miliarde de dolari, mai ales că, prin acordul încheiat cu RMGC, canadienii se obligă să lucreze la exploatarea minieră doar cu companii românești.

Pentru cei care tratează tema exploatării de la Roşia Montană într-un registru superficial, trebuie menţionat că oportunitatea exploatării este unică. Dacă nu o vom accepta acum, când condiţiile sunt avantajoase pentru stat, iar RMGC are logistica necesară pentru a exploata cu metode de ultimă generaţie, cu respectarea standardelor de mediu, atunci vom da cu piciorul unei şanse cu care s-ar putea să nu ne mai întâlnim.

În consecinţă, România are nevoie să analizeze la modul cel mai riguros oportunitățile și dezavantajele presupuse de acest proiect. Cu respect faţă de trecut, cu grijă faţă de prezent şi cu responsabilitate faţă de viitor.