Lui Băsescu nu îi place democrația

Sâmbătă, Administrația Prezidențială a remis un comunicat de presă în care prezenta sesizarea pe care preșdintele Traian Băsescu a făcut-o la Curtea Constituțională (CCR), în legătură cu modificările pe care actuala majoritate parlamentară vrea să le aducă legii referendumului. Conform președintelui, scăderea pragului de validare la 30% ar fi neconstituțională deoarece ar fi în contradicție cu principiul exercitării suveranității de către popor.

Argumentul principal al sesizării este acela că pragul de 30% nu este constituțional deoarece manifestarea voinței suverane a poporului se asigură doar prin participarea majorității cetățenilor la o consultare populară, deci printr-un cvorum de 50% plus unu. Deși în Constituție nu se precizează nimic despre pragul pentru validarea unui referendum, sesizarea președintelui conține mai multe exemple de cazuri în care Legea Fundamentală prevede cvorumuri pentru instituțiile reprezentative ale suveranității populare. Din moment ce deciziile luate de insitituțiile care reprezintă indirect voința poporului sunt legate de cvorumuri mai mari de 50%, atunci același principiu trebuie aplicat și în cazul consultării directe a cetățenilor. Mai mult, cererea conține și un alt argument, acela că este anormal ca la alegerea șefului statului să participe jumătate plus unu din cetățeni, iar la demiterea sa doar 30%.

Sesizarea președintelui reprezintă ultimul episod dintr-o dispută politică ce a început pe 29 mai, când Parlamentul a trimis spre promulgare modificarea legii 3/2000 (legea referendumului) prin care se reducea pragul de validare a consultărilor populare la 30%. La acel moment, PDL-ul încă fidel lui Traian Băsescu a contestat la CCR această modificare, decizia instanței fiind că noul prag este constituțional, dar trebuie aplicat după un an de la data intrării în vigoare a legii modificate. Această prevedere a fost introdusă deoarece, așa cum aprecia Curtea, procedura de modificare a Constituției demarată de USL începuse deja, referendumul prin care populația se va exprima din acest punct de vedere urmând să fie validat cu un prag de 50% plus unu. După decizia CCR, pe 11 iulie, Băsescu a refuzat să promuge legea, cerând parlamentarilor să reexamineze pragul de 30%. Cererea fost refuzată de ambele camere ale Parlamentului la începutul lunii septembrie, președintele primind din nou înspre promulgare legea referendumului și sesizând Curtea Constituțională.

În momentul în care președintele a sesiszat CCR, Curtea se exprimase deja în legătură cu pragul de 30%, considerând că acesta nu contravine bunelor uzanțe ale procesului democratic, singura obiecție fiind de ordin tehnic și legată de întârzierea de un an în aplicarea modificărilor.

Ceea ce se va întâmpla în continuare din punct de vedere al procesului legislativ, așa cum este el prevăzut în articolul 77 din Constituție, este că proiectul se va plimba pe traseul Cotroceni-Curtea Constituțională-Cotroceni. Este greu de crezut că la o distanță de câteva luni CCR-ul își va schimba radical opinia și este deci improbabil ca pragul de 30% să fie considerat neconstituțional ca urmare a sesizării președintelui.

Ceea ce  câștigă Traian Băsescu însă este o întârziere în procesul de revizuire a legii referendumului și a Constituției. În USL se discută despre un orizont de timp de câteva luni în vederea validării de către populație a modificărilor constituționale. Acest orizont se va extinde dacă legea referendumului nu intră în vigoare, indiferent dacă referendumul pentru noua Constituție se va desfășura cu un cvorum de 50% sau cu unul de 30%. De asemenea, mai apare și problema regionalizării pentru care fie trebuie organizat un referendum, fie trebuie identificată o formulă legislativă alternativă. Or, în acest moment, o decizie legată de momentul în care se vor desfășura referendumurile este blocată până când Curtea se va pronunţa. Este limpede astfel că Traian Băsescu face orice pentru a bloca evoluția țării, amânând prin sesizarea de sâmbătă principalele două proiecte de reformă susținute de actualul Executiv.

De asemenea trebuie să mai avem în vedere și un alt element: modul în care Traian Băsescu aparent s-a răzgândit în legătură problema pragului de validare al unui referendum. În perioada 2005-2008, perioadă în care președintele s-a aflat într-un conflict intraexecutiv cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu, Traian Băsescu s-a exprimat de mai multe ori în favoarea renunțării la pragul de 50%. De exemplu, în noiembrie 2007 el afirma că “introducerea artificială a unui prag de 50% plus unu din electoratul din listă pentru validarea unui referendum arată discriminarea pe care politicienii o practică atunci când cetățenii români sunt chemați la vot împotriva interesului lor, dar în interesul românilor. Condițiile sunt să fie validate numai acele consultări electorale care sunt în interesul politicienilor”. Desigur, la acel moment Traian Băsescu era cel mai popular politician din România și putea utiliza arma referendumului împotriva adversarilor săi politici. Asta s-a întâmplat în 2009, când președintele a comasat primul tur al alegerilor prezidențiale cu referendumul pentru parlament unicameral, stabilind astfel artificial agenda scrutinului la care participa și el.

Printre argumentele din sesizarea de sâmbătă se numără și unele legate de buna funcționare a unei democrații, aprecierea fiind că într-o democrație nu minoritatea este cea care ia deciziile. Această apreciere este importantă fiindcă ceea ce Traian Băsescu încearcă în prezent este să impună dorința unei minorități pe care o conduce în detrimentul unei majorități care s-a exprimat clar în decembrie 2012. Desigur, atunci când era popular, ceilalți politicieni erau cei care nu se comportau democratic, de unde și apelurile frecvente la referendum din perioada 2004-2009. Din clipa în care a devenit din ce în ce mai nepopular, președintele Traian Băsescu a început să se folosească de mecanismele constituționale în lupta politică, în ciuda faptului că și-a pierdut legitimitatea populară de a conduce România. Ceea ce încearcă acum Traian Băsescu nu reprezintă decât o încercare de a tergiversa deciziile luate de o majoritate legitimă, practică ce nu are nimic de-a face cu funcționarea mecanismelor democratice.