Lupta intre doua modele si cum reactioneaza propaganda

Intr-un text de la finalul lunii iulie, vorbeam despre dilema “paine sau razboi”, o dilema care se plia simplu pe o realitate: Guvernul USL lua masura reducerii TVA la paine (intr-un an in care guvernarea s-a concentrat pe economie), in timp ce presedintele Traian Basescu declansa o ofensiva politica impotriva guvernului, incercand sa redeschida razboaiele sale obisnuite...

La acel moment, constatam cat de diferite sunt cele doua lumi, cea propusa de Victor Ponta si USL, mult mai relaxata, mai detasata, mai respirabila, si cea a presedintelui, care a saturat Romania timp de mai bine de 9 ani, dominata de iz de pucioasa, razboi si ura. Lumea in care Basescu se simte bine e cea marcata de manipulari, in care se prezinta minciunile ca adevaruri absolute si in care se neaga evidenta, in care sunt sfidate regulile bunului-simt si in care politicienii se rup tot mai mult de societate. In aceasta lume, cine este cel mai conflictual, castiga. Cine stie sa instige sentimente primare, sa produca ura si isterie, domina jocul. Traian Basescu a fost maestru absolut al acestui razboi, ani de zile, pentru ca nimeni n-a stiut sa faca mai bine ca el razboi.

Lumea noua, cea adusa de USL si de premierul Ponta, este total diferita. Statul nu mai imparte societatea in buni sau rau, nu se mai iau masuri unilaterale (ori economie, ori asistenta sociala), cetatenii nu mai sunt atacati de politicieni, iar politicienii nu stau tot timpul gandind scenarii despre cum sa isi insele partenerii sau despre cum sa se astepte la tradari sau atacuri sub centura. Dimpotriva, vedem si gesturi cu iz occidental: premierul isi cere scuze cand se fac gafe, ministrii cu probleme sunt inlocuiti la primul semnal (aici e cinstea de care vorbea premierul - cel mai cinstit guvern e cel care e capabil sa tina cont de semnalele societatii si sa raspunda, nu cel care fuge de realitate; solutia nu e sa controlezi justitia astfel incat aceasta sa nu-ti ancheteze cazurile de coruptie, ci sa sanctionezi ilegalitatea sau suspiciunea de ilegalitate in momentul in care apare, pentru a pastra credibilitatea echipei).

Modelul lui Ponta este diferit de modelul lui Basescu - mai putin razboi, mai multa guvernare. Nici un guvern post-decembrist nu a facut atat de multe lucruri constructive in primul an de la preluarea puterii: masuri de reparatie sociala, sprijin pentru economie, deblocare fonduri europene, contacte externe fara precedent, refome initiate in Parlament (Constitutie, regionalizare) etc. Niciunul din aceste planuri nu e marcat de lupta politica si de razboiul caracteristic lui Traian Basescu. Dimpotriva - coalitia functioneaza (inca) perfect, liberalii, social-democratii si conservatorii se inteleg, dialogul exista iar proiectele merg inainte. Nu avem “solutii imorale”, nu avem ciocniri ireconciliabile (cu exceptii de tip SRS, dar care raman doar exceptii), nu avem rupturi ideologice. Este un peisaj de normalitate, in care conteaza parca mai mult performanta guvernamentala autentica, si nu jocurile politice. Conteaza dialogul cu presa si societatea civila, si nu manipularile.

Ce e in neregula cu acest tablou? Faptul ca Traian Basescu nu are ce cauta in el. Faptul ca un personaj nascut si crescut conflictual nu poate respira aerul normalitatii si linistii. Ce consecinte apar din aceasta incompatibilitate? Asa cum il stim, Traian Basescu refuza sa dispara atat de discret din spatiul public. Refuza ca lumea noua sa il dea la o parte si sa il ignore. Detasarea totala a lui Ponta de Basescu il doare mai tare pe acesta decat orice atac sub centura. Pentru ca, in timp ce la atacuri stie sa raspunda cu alte atacuri, la detasare nu are replica...

Cum reactioneaza? Reintra in joc alaturi de Elena Udrea, in perspectiva viitoarei batalii politice care conteaza – alegerile prezidentiale. El nu mai poate candida, dar poate fi actor alaturi de “pupila” sa, Elena Udrea. Si poate redeveni interesant si important.

Cum il ajuta propaganda sa in acest timp? De laudat pe Elena Udrea nu o poate lauda mai mult decat o face deja. Poate insa sa atace lumea noua adusa de USL. Prin negarea acesteia in mod explicit. Prin aratarea faptului ca Romania nu s-a schimbat, ca toti politicienii sunt la fel si ca avem in continuare acelasi circ, aceeasi mizerie si acelasi orizont plin de noroi cu care ne-am obisnuit in ultimii ani. Miza urmatoarei jumatati de an se refera la aceasta lupta intre doua lumi – revenim la lumea de pana acum sau mergem spre o lume noua?

Dan Sultanescu este analist politic, director executiv Fundatia Multimedia pentru democratie locala, www.infopolitic.ro