Mai uşor cu isteria anti-maidanezi pe scări

Există câteva teme standard reîncălzite periodic de mass-media din România, anumite şabloane de gândire fiind repetate cam de aceiaşi comentatori de serviciu aduşi de posturile de televiziune în platourile lor. Una din aceste teme este, desigur, situaţia câinilor maidanezi, care săptămâna aceasta s-a bucurat din nou de expunere în spaţiul public.

De această dată, disputa a pornit de la descoperirea, într-un parc al Capitalei, a unei femei moarte, pe trupul acesteia fiind prezente câteva zeci de muşcături de câine. Ca într-un scenariu binecunoscut, adepţii ideii că maidanezii trebuie vânaţi şi eutanasiaţi au început să strige, evocând, desigur, şi cazul lui Ionuţ, copilul ucis de maidanezi în luna septembrie. Ca într-un cor, după ei au apărut şi susţinătorii drepturilor animalelor, la fel de vehemenţi atunci când vine vorba despre situaţia patrupedelor. Mai adăugaţi şi scrisoarea deschisă a PDL Bucureşti în care primarul general Sorin Oprescu era acuzat că nu a rezolvat complet problema maidanezilor şi avem toate ingredientele unei dispute fără sfârşit.

Însă, dacă ne uităm la detaliile de până în prezent ale cazului, vedem că toată această isterie ieftină nu îşi are rostul. Din acest punct de vedere, niciun element al anchetei de până în prezent nu demonstrează că femeia respectivă a fost într-adevăr ucisă de maidanezi. Această poziţie a fost susţinută inclusiv de procurorul general al României, Tiberiu Niţu, care fiind întrebat despre situaţie a declarat următoarele: "Nu aş vrea să fac comentarii vizavi de noul caz, nu sunt momentan date că decesul s-ar datora muşcăturilor de câine".

Apoi, la câteva ore după răspunsul şefului Parchetului General, Institutul de Medicină Legală a remis un comunicat în care se afirma că până în prezent nu există date concludente care să arate că muşcăturile ar fi reprezentat cauza decesului. În plus, deşi raportul legiştilor va fi finalizat în câteva săptămâni, se pare că în sângele victimei exista suficient de mult alcool încât să cauzeze intrarea ei în comă.

Nu afirm într-un mod categoric că decesul a fost provocat sau nu de câini, dar în schimb consider că poate ar fi bine ca până la finalizarea anchetei să nu cădem în plasa sentinţelor definitive în ceea ce priveşte situaţia maidanezilor. În clipa în care, pornind de la impresii pre-fabricate, părţile implicate într-o dezbatere încep să îşi susţină într-un mod isteric opiniile, discuţia devine una inutilă.

De asemenea, este o greşeală să compari cazul lui Ionuţ, unde datele erau mai clare de la bun început, cu ce s-a întâmplat acum, mai ales că în ultimele luni au fost luate o serie de măsuri pentru a îmbunătăţi problema maidanezilor. Dacă la începutul lunii septembrie, situaţia părea scăpată de sub controlul autorităţilor, acum vorbim de o nouă lege mult mai clară, dar şi de noi adăposturi pentru câini de pe străzi. Desigur, deşi lucrurile nu sunt rezolvate sută la sută, numărul de maidanezi de pe stradă a scăzut considerabil. Aşa că poate ar fi bine ca unii să nu se mai arunce cu capul înainte şi să urle despre haite de câini ucigaşi care vânează oameni. În final, un astfel de discurs lipsit de dovezi demonstrează cât de primitivă a rămas societatea românească atunci când vine vorba despre orice dezbatere de interes public.