Marea Mâncărime Populară de care suferă Sebastian Lăzăroiu

Când mi-l imaginez pe Sebastian Lăzăroiu luptând cu pieptul dezvelit pe o rețea de socializare, pentru un nou partid, mă duc cu gândul aproape fără să vreau la colegul Mugurel, din școala primară, care a reușit să distrugă singura avere palpabilă a familiei, respectiv un casetofon și un televizor. Cu o frenezie naivă foarte asemănătoare celei de care dă dovadă în prezent consilierul prezidențial, Mugurel a încercat pasă-mi-te să facă din cele două un videomagnetoscop, despre prototipul căruia citise el un articol în revista Cutezătorii. Prietenul de odinioară a încercat să compenseze neștiința prin entuziasm și letcon fierbinte. Vacanța următoare, în care amicul meu abia dacă a mai ieșit afară la joacă, mi s-a părut în egală măsură lungă și plictisitoare.

Revenind la populari, cu greu pot accepta că un nou partid poate demara pe o rețea de socializare, oricât de circulată. Dar eu sunt aproape bătrân, cu inima împietrită de experiență. Și mai greu pot crede însă că poate însemna ceva pe scena politică un partid care este moșit de Udrea, este condus de un traseist politic și și-a propus ca prim scop să-i pună odraslei prezidențiale un mandat de europarlamentar sub dos. Astea deja țin de bun-simț și intuiție. O asemenea construcție fantasmagorică, asamblată pe genunchii cuiva în grădina Palatului Cotroceni, are aceleași șanse și drept la existență precum himera tehnologică din copilărie.

Sincer, îmi pare rău de Sebastian Lăzăroiu și îi înțeleg ieșirile furibunde la adresa mass media. Acei jurnaliști care au opinat împotriva fantasmelor politice ale consilierului prezidențial și-ar fi putut imagina că asta pățești când îi iei unui copil jucăria pe care nici n-a apucat s-o strice.

Micuțul Sebastian e cuprins de febra contagioasei și cumplitei  mâncărimi populare și tot ce-l mai poate calma, pe moment, este un pic de silenzio stampa, până-și face un pic de ordine în bogata dar răvășita sa lume interioară.

Cine n-a fost copil, să arunce primul piatra. Sebastian Lăzăroiu savurează pasiunea neprihănită a copilului care încă se mai joacă la nisipar cu figurinele sale preferate și își imaginează că Tomac Man o va salva până la finalul poveștii pe Prințesa EBA, închisă de Pleșuv Împărat în cetatea Bruxelles-ului, de frica balaurului cu aproape 400 de capete.