Marea plictiseală din Piața Universității

Precum Roșia Montană, care nu poate supraviețui economic culegând fructe de pădure, nici protestul din Piața Universității nu poate supraviețui la nesfârșit numai cu dude... Ușor, ușor mass media lasă la finalul buletinelor de știri protestele celor din Piață. Există o entropie specifică a subiectului de presă și, pe măsură ce acesta intră pe un grafic de comunicare la orizontală este abandonat.

Pe lângă faptul că jurnaliștii sunt oameni setați pe senzațional, mereu în căutarea extremelor, chiar manifestația a rămas cumva blocată între interese divergente. Pe de o parte trăgeau ”hăis!” cei care au vrut o acutizare, chiar și cu riscul asumat al confruntărilor violente, pe de altă parte au tras ”cea!” toți adolescenții interesați mai degrabă sub pretextul protestelor de o ultimă tură cu rolele sau cu bicicleta, înaintea sezonului rece. Manifestația rămas astfel blocată între cei care voiau violențe, sânge și bastoane de jandarmi și ceilalți, care vedeau mai ales o acțiune zilnică, de câteva ore, în fapt un simplu pretext pentru socializare, după care toți plecau pe la casele lor.

Așa se și explică faptul că manifestația a avut vârfuri, mai ales în weekend, cu mii de participanți, iar în timpul săptămânii cauza părea îngropată, cu maxim 50 de încăpățânați care mai zăboveau o oră-două, la un slogan strigat defetist, cu jumătate de gură. Rezultanta, mai ales din perspectiva mediatizării, se poate descrie în două cuvinte: plictiseală maximă. În mod clar, ce a fost de spus, s-a spus. Mass media și-a pierdut inevitabil apetitul pentru o peltea care se întinde de la un weekend la altul și care, din punct de vedere jurnalistic, nu ar mai ajunge pe prima pagină decât în urma unor ciocniri violente. Subiectele violent tabloide care contrabalansează singurul eveniment major (și plictisitor), al protestelor anti-Roșia, vorbesc de la sine...

Concluzia este una singură: protestul se termină, circular, cum a început, cu neputința organizatorilor de a trezi interesul presei, tradus în frustrarea acestora la adresa mass-mediei ”vândute”. Or, adevărul este mai simplu și mai trist, dacă luăm în considerare fie și numai postul Realitatea Tv, care părea să fie dedicat trup și suflet difuzării extensive a protestului din Piața Universității. Dacă nici la acest post de televiziune nu mai sunt difuzați ca înainte, înseamnă deopotrivă că manifestația a pierdut meciul pentru atenția publicului și că organizatorii și-au atins limitele inspirației proprii, singura care a mai ținut oamenii atât în Piață, cât și în fața televizoarelor.