Marea problemă a lui Iohannis – nu răspunde la și pentru nimic
Alegeri prezidențiale 2014. Klaus Werner Iohannis nu este victima unor atacuri întreptate din partea contracandidaților, ci este victima dorinței îndârjite de a deține cât mai multe case, câte mai multe terenuri, cât mai multe funcții și cât mai multă putere, așa cum Președintele demis Traian Băsescu a urmărit în cei 10 ani de mandat.
Alegeri prezidențiale 2014. Candidatul PNL-PDL, Klaus Werner Iohannis, pentru prezidențiale se dă victimă cu privire la trecutul său dubios pentru că nu este capabil că ofere lămuriri la întrebările ce i-au fost solicitate în legătură cu casele sale și cu traficul de copii pentru care este acuzat. Edilul de la Sibiu nu a fost atact pe perioada campaniei, așa cum pretinde josnic Iohannis, ci a fost rugat să răspundă la niște probleme ce nu îl recomandă pentru a ocupa funcția de Președinte al României.
Purtătorul de cuvânt al PSD, Gabriela Firea, a solicitat candidatului ACL, Klaus Iohannis, să prezinte lămuriri în ceea ce privește implicarea sa în traficul de copii la nivel internațional de la începutul anilor 90. Iar această rugăminte din partea senatoarei PSD vine după ce Iohannis și-a asumat implicarea în cazul adopției de copii imediat după revoluție fără ca să prezinte și detalii în acest sens.
Citește și: Traian Băsescu confundă serviciile României cu serviciile sale private
Gabriela Firea a relatat pe baza informațiilor culese din presă povestea familiei Iliuț, unde tatăl a trei copii s-a sinucis imediat după ce a omorât-o pe mama lor. Astfel, cei trei micuți au fost infiați de către o familie din Canada cu ajutorul dat de către Carmen și Klaus Iohannis, chiar și prin întreprinderea de către Iohannis a unor presiuni asupra familiei Iliuț, potrivit declarațiilor date de către bunica celor trei copii orfani.
Totodată, rolul pe care prezidențiabilul ACL și l-a atribuit în această poveste este doar de șofer și traducător pentru familia din Canada pe perioada derulării demersurilor de adopție al copiilor. Și astfel, oferirea unui răspuns la întrebarea Gabrielei Firea cu privire la remunerația pe care a primit-o de la familia candidană în urma serviciului adus era foarte simplu de oferit.
Nimic nu îl împiedica pe Klaus Iohannis să lămurească acest detaliu, mai ales că edilul de la Sibiu trebuia să ofere explicații și cu privire la controversata situație a celor șase case achiziționate în mod dubios. Candidatul PDL –PNL și-a cumpărat doi ani mai târziu după hotărârea judecătorescă pentru adopția celor trei frați Iliuț, în 1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numărul 29, pentru care a plătit sumă de 75 000 mărci germane.
Citește și: Domnule Iohannis, nu sunteţi o victimă
Context în care întrebarea de unde a avut Klaus Iohannis acestă frumoasa sumă de 75 000 mărci germane, mai exact 35 000 euro, pentru a cumpăra casa din Sibiu trebuia imperios a fi lămurită. Bineînțeles, presat de situație a încercat să schițeze niște explicații, însă de fiecare dată edilul de la Sibiu a afirmat lucruri diferite despre modul cum și-a cumpărat casele.
Klaus Iohannis a dat șase explicații diferite pentru cele șase case din declarația de avere. Acesta a declarat că și-a permis să-și cumpere imobilele ba din meditații, bani de nuntă, bani împrumutați de la diverși prieteni, bani din vânzările de blănuri, ajutoare de la părinții din Germania, chirii sau chiar datorită prețului „foarte avantajos” al pieței imobiliare din localitatea unde este primar.
Așadar, Klaus Werner Iohannis nu este victima unor atacuri întreptate din partea contracandidaților, ci este victima dorinței îndârjite de a deține cât mai multe case, câte mai multe terenuri, cât mai multe funcții și cât mai multă putere, așa cum Președintele demis Traian Băsescu a urmărit în cei 10 ani de mandat.