Marea unire, așa cum au văzut-o personalitățile vremii

Cum s-au petrecut evenimentele? Care a fost atmosfera care cuprins țara acum 99 de ani? Care erau sentimentele care însuflețeau inimile tuturor? Pentru a vă răspunde, am ales să facem o selecție de texte care se află la frontiera dintre istorie și literatură.

Iuliu Maniu:

„Este de ajuns să pun în vedere onoratei Adunări Naționale că unirea tuturor românilor într-un singur  regat și într-un nedespărțit stat este nu numai un ideal sfânt, izvorât din trecutul nostru și din comoara vieții noastre naționale unitare. (…) Decretând deci unitatea națională, vom continua a fi ceea ce am fost noi, neamul românesc, totdeauna și ceea ce trebuie să fie pentru vecie: sentinela  trează și conștientă a civilizației omenești.”

Lucian Blaga:

„Pentru marea, istorica Adunare Națională de la Alba Iulia unde s-a hotărât alipirea Transilvaniei la patria-mumă n-a fost de o deosebită pregătire a opiniei publice. Pregătirea se făcuse vreme de sute de ani. În dimineața zile de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces lspre Alba Iulia (Bălgrad) pe jos și cu căruțele. (…) Pe o parte a șoselei se duceau spre Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești, buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealaltă se retrăgea armata germană. (…) Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe, se uitau mirați după căruțele noastre mai grăbite. «Uite îi spun lui Lionel, așa – prin ger și zăpadă se retrăgea pe vremuri Napoleon din Rusia».”

Octavian Goga:

„Această credință a mânat peste Carpați zeci de mii de români transilvăneni la începutul marelui război, plecați să se înroleze în armatele române și să lupte alături de ele pentru izbândirea idealului, care-i chema cu toată strălucirea lui orbitoare: România Mare.”

Take Ionescu:

„Ca o părere personală, eu cred că și partidele noastre politice de care vorbim atâta, nu vor putea cuprinde cadrul României Mari. Cred că vom asista la spărturi la care nici nu ne gândim. Lucruri care ni se păreau sacrosancte vor deveni fără importanță, așa că viața României Mari se va desfășura cu totul altfel decât viața României de azi.”

Emil Isac:

„Am pornit-o cu toții, unii pe jos, alți în trăsuri. Sosisem în piața mare, acolo mii și mii de români! Toate ulțele pline de țărani, din toate cârciumile se auzea chiuitul flăcăilor și țipătul lăutelor și în restaurantul – mi se pare – Coroana, la o masă lungă: Maniu, Vaida, Cicio Pop, Goldiș, Valer Braniște etc. Arhiereii aproape toți, și în noaptea de 30 noiembrie în Alba Iulia n-a dormit nimeni. Toată lumea aștepta parcă să se trezească soarele, ca să ne aducă Unirea.”

Nicolae Titulescu:

„Din împrejurările de azi România trebuie să iasă întreagă și mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă! (…) Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom ști să-l luăm și mai ales să-l merităm!”