Marile minciuni ale lui Băsescu în interviul din „România liberă”

Ocazia perfectă pentru şeful statului de a lansa atacuri la adresa Executivului, ţinta principală fiind, desigur, Victor Ponta. Teme mai noi sau mai vechi au fost abordate în acelaşi registru al conflictului politic, Traian Băsescu preferând din nou să mizeze pe o retorică nedemnă de funcţia prezidenţială, îmbinând deopotrivă informaţii false şi jumătăţi de adevăr pentru a ataca guvernarea USL.

În ceea ce priveşte privatizarea CFR Marfă, Traian Băsescu nu a clarificat suspiciunile pe care le-a expus în celebra luare de poziţie de la Palatul Cotroceni. Cu alte cuvinte, nu numai că nu a lămurit aspectele legate de cauza implicării subite în această procedură, dar a evitat să se pronunţe cu privire la precedentele avize acordate de CSAT în cazul privatizării CFR Marfă. Adică o atitudine de neasumare şi de iresponsabilitate în plan politic ce riscă să afecteze în mod grav credibilitatea României în relaţiile cu partenerii externi.

Apoi, şeful statului a atacat Guvernul Ponta pentru ineficienţa în atragerea de fonduri europene. “Să ştiţi că ceea ce au absorbit anul acesta după deblocare sunt facturi din timpul guvernării Boc. Apoi, să fim serioşi, blocarea generalizată a fondurilor a avut loc o dată cu lovitura de stat de anul trecut” a declarat Băsescu. Abordarea este ridicolă, în condiţiile în care toate statisticile şi toate analizele specialiştilor în domeniul economic au arătat că, în mandatul de prim-ministru al lui Emil Boc, România a avut un grad de absorbţie a fondurilor europene de aproximativ 7%, în timp ce într-un an şi jumătate de guvernare a Cabinetului Ponta, rata de accesare a banilor europeni aproape s-a triplat, ajungând la aproximativ 21%.

Mai mult, de sistarea programelor operaţionale de absorbţie a banilor europeni se fac responsabile guvernele conduse de Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu. Astfel, stoparea finanţărilor a venit ca urmare a auditului reprezentanţilor Comisei Europene care a constatat, la acel moment, grave situaţii de corupţie. De asemenea, programele operaţionale au fost deblocate prin eforturi susţinute ale guvernării USL care s-a concentrat pe îndreptarea pagubelor produse în guvernările PDL şi nu au nicio legătură cu episodul suspendării, invocat de Traian Băsescu în cadrul interviului. Ca atare, a-l transforma pe Emil Boc într-un erou al accesării banilor europeni şi a avansa teza conform căreia gradul actual de absorbţie ar fi meritul fostului premier este o probă crasă de fariseism, marca Băsescu.

Iar dincolo de rezultatele favorabile în ceea ce priveşte atragerea de finanţări europene, exista un set întreg de indicatori care confirmă bunul mers al economiei de la preluarea guvernarii de catre USL şi care nu poate fi pus sub semnul întrebării nici măcar de cei mai aprigi adversari ai Guvernului Ponta.  Astfel, vorbim aici despre economia românească care astăzi este pe deplin stabilizată la nivel macro după dezastrul guvernărilor PDL, despre cea de-a treia rată de creştere din Europa înregistrată de România, despre fluxul investiţional care a înregistrat creşteri substanţiale, traduse inclusiv prin noi locuri de muncă, despre balanţa comercială care a reintrat pe plus, despre calitatea guvernanţei fiscale care a fost îmbunătăţită considerabil sau despre România care deţine a patra cea mai mică datorie guvernamentală din zona UE. Acestea sunt realizări, date concrete pe care românii le observă şi care nu pot fi şterse cu buretele de către un Traian Băsescu ahtiat după atacuri furibunde la adresa unei guvernări care îşi vede de treabă.

O altă temă abordată cu superioritate de Traian Băsescu se referă la cazul Hayssam şi aşa-zisele ramificaţii politice. De această dată, şeful statului a schimbat tactica. Mizează pe un discurs la intimidare prin care sugerează că Victor Ponta ar fi fost la curent, în calitate de şef al Corpului de Control în perioada Guvernului Năstase, cu achiziţiile de companii pe care le-ar fi întreprins omul de afaceri sirian. “Argumentele” lui Traian Băsescu sunt însă foarte slabe. În primul rând, achiziţia unor companii nu poate fi o culpă în sine atât timp cât nu există o decizie a justiţiei în acest sens prin care să fie probate aspectele ilegale. În al doilea rând, la momentul plecării lui Omar Hayssam, când exista o decizie a justitiei, Băsescu era președinte, iar instituțiile care ar fi trebuit să îl țină pe terorist în țară, sub controlul său.

Versiunea lui Traian Băsescu privind filmul răpirii jurnaliştilor şi implicarea lui Omar Hayssam are numeroase lacune pe care şeful statului nu s-a sinchisit să le clarifice la opt ani după eveniment. În plus, în calitate de şef al statului, Traian Băsescu a primit numeroase informări din partea serviciilor, sirianul fiind unul dintre cele mai urmărite personaje la acel moment. Şi cu toate acestea, omul de afaceri sirian a reuşit să înşele vigilenţa autorităţilor de atunci şi să părăsească republica preşedintelui Traian Băsescu în condiţii suspecte.

Foarte grav este însă că şeful statului a aruncat pe piaţă ipoteza unei frenezii a suspendării care l-ar viza încă o dată pe acelaşi Traian Băsescu. Abordarea dovedeşte criza de identitate a preşedintelui şi nevoia de a reintra în obiectivul camerelor chiar şi cu riscul de a afecta imaginea corectă de stabilitate a ţării. Cu excepţia unei voci izolate în USL, venită tocmai pe filieră PDL, care a readus în discuţie un asemenea scenariu, nimeni nu a vorbit de suspendare pentru că nimeni nu are interesul să genereze o criză politică. Nimeni cu excepţia şefului statului, se pare. Pe de o parte, Traian Băsescu îşi va face oricum bagajele în 2014, anul expirării mandatului său la Cotroceni. Pe de altă parte, România este o ţară stabilă politic şi trebui să rămână aşa pentru a continua tendinţele favorabile de creştere economică, de atragerea a investitorilor şi de creare de locuri de muncă. Aşadar, este o temă artificială pe care Traian Băsescu o aduce în dezbatere pentru a mai puncta la capitolul vizibilitate, cu riscul de a lăsa senzaţia că România este afectată de instabilitate politică.