Marile semne de întrebare cu privire la curentul anti-Roşia Montană

În contextul protestelor din stradă la adresa investiţiei RMGC, foarte puţine din analizele apărute în spaţiul public dau dovadă de obiectivitate. Curentul anti-Roşia Montană s-a intensificat în spaţiul public, iar majoritatea raportărilor tind să condamne investiţia fără a aborda în profunzime implicaţiile economice şi sociale. Se face referire în mod superficial la anumite consecinţe de mediu – şi acelea mult diminuate conform ultimei negocieri dintre Executiv şi reprezentanţii RMGC – ale căror dezavantaje sunt infinit mai mici raportat la beneficiile pe care le-ar aduce comunităţii locale în special şi României, în general.

Pentru a mai pondera din dezechilibrul actual al dezbaterii, se cuvin a fi date o serie de informaţii astfel încât publicul să cunoască într-o manieră corectă atât riscurile cât şi avantajelşe proiectului RMGC.

În primul rând, Roşia Montană Gold Corporation lucrează cu cele mai bune companii în exploatare minieră din lume, cu tehnologie de ultimă generaţie. Vorbim de zeci de ani de experienţă, în foarte multe ţări, iar rigorile de mediu sunt respectate cu stricteţe, în conformitate cu standardele europene şi internaţionale.

În al doilea rând, investiţia nu este una fără cap, ci va fi realizată prin protejarea vestigiilor istorice şi culturale. Acestea au fost deja identificate fiind alocate sume consistente pentru a fi convertite în zone protejate. Astfel, au fost reabilitate 25 de case, primăria veche şi există un plan de dezvoltare pe toată zona istorică. 150 de angajaţi lucrează numai la restaurare, iar 100 de mineri lucrează la vestigiile romane. Investiţia în patrimoniu este garanţia că exploatarea nu va fi una haotică, ci prin respectarea legislaţiei româneşti şi europene.

În al treilea rând, exploatarea minieră nu vizează un teritoriu virgin. Vorbim despre un areal în care mineritul reprezintă o activitate străveche. Adică este o zonă cu tradiţie în minerit care, atât timp cât exploatările au funcţionat, au adus prosperitate locuitorilor. Este vorba despre 16 sate, 4000 de hectare, iar proiectul se suprapune peste 600 de hectare din fosta zonă minieră.

Şi nu în ultimul rând, zăcământul de la Roşia Montană are valoare doar dacă aceasta va fi exploatat. În caz contrar vorbim despre un potenţial ipotetic, de bani ipotetici, de dezvoltare economică pe orizontală ipotetică, de locuri de muncă ipotetice. Prin urmare, este mai legitim a vorbi despre investiţia de la Roşia Montană în termeni de oportunitate, şi nu în termeni de ameninţare. Este cel puţin bizar să vorbim despre viitorul copiilor noştri raportat la riscurile de mediu pe care le presupune investiţia fiindcă este o analogie cu celebra poveste a drobului de sare. Pentru ca fiii şi fiicele noastre să aibă un viitor, este necesar să asigurăm premisele ca perspectivele să le fie favorabile. În caz contrar, vom vorbi în acelaşi registru demagogic despre posibilităţile şi potenţialul nevalorificate ale României, în timp ce tânără generaţie părăseşte ţara în cautarea unei vieţi mai bune oriunde altundeva.