Marius Vintilă, ŞOCAT de ceea ce se întâmplă pe pârtii: Cod roșu de sânge!

Marius Vintilă propune pe blog ca cei care vor să se urce pe schiuri să facă școală, înainte să le fie permis accesul pe pârtie. Acesta susține că pe pârtiile mari nu au ce căuta schiorii începători pentru că, spune acesta, ”majoritatea schiorilor amatori cu experiență de 1-4 ani nu își pot controla alunecarea.”

”Am vazut trei intervenții Salvamont într-o zi și jumatate. În orice caz, începand de acum doi-trei ani, când mi-am reluat obiceiul de a merge la schi (ai mei ne-au pus pe schiuri de la trei ani, și pe mine și pe fratele George, dar am făcut o pauză câțiva ani) am observat că schiul a devenit la noi un sport periculos. La tura de ieri pe schiuri de touring am văzut din nou sutele de schiori dezechilibrați (fizic, dar și la cap, serios vorbesc) venind la vale halucinant de repede, cu genunchii întinși și greutatea pe coada schiurilor, dând din solduri, din umeri și din bete, luptându-se cu frigul, cu ochelarii, eșarfele și camerele de pe căști, dar mai ales cu propria prostie de a ieși pe pista cu atâta inconștiență, relativa la pericolul căruia se expun și, mai grav, căruia îi expun pe ceilalți”, scrie Marius Vintilă pe blog.

Marius Vintilă identifică șase factori care au transformat schiatul în Romania, într-un pericol:

1. ”Faptul ca este unul din puținele sporturi care folosesc gravitația în scopul alunecării face esențial controlul vitezei, al direcției de deplasare și al frânării. Vitezele de 30-40 km/h oră sunt ușor de atins chiar și pe pârtii de dificultate mică, iar ciocnirile la aceste viteze pot provoca accidente foarte grave (...) Dar profiturile uriașe care se scot de pe urma schiului fac ca nimeni să nu considere necesară, cu atât mai puțin obligatorie, absolvirea unei școli de schi, deși pericolele pentru practicanții nepricepuți sunt evidente”

2. ”Deoarece este un sport care, la nivel strict de amatori, nu presupune o mare doză de efort fizic (urci cu telecabina, nu ?) pentru a oferi satisfacție, schiul adună amatori care nu au nici o treabă cu condiția fizică. În consecință, la finalul unei coborari de cinci minute, schiorul amator este extenuat, controlul, și așa precar, tinde spre zero”

3. ”Mulți consideră că a închiria echipament și a te repezi la coada la teleschi în blugi și geacă de stradă e cam tot aia cu a intra într-un club. și nu e”.

4. ”Schiul se practica de catre amatori pe perioade foarte scurte din an. Cu toate astea, ei de multe ori ei încearca sa obțină, cel puțin în mintea lor, rezultate asemănătoare cu schiorii de cupă mondială, uitând că aceștia se antrenează aproape în fiecare zi din an”

5. ”Schiul se practică în România de cele mai multe ori în perioada din an care se caracterizeaza prin cele mai mari excese de alcool și alimentare. Oare câți din cei pe care îi vezi pe zăpadă în Poiană sau Sinaia vin după câte trei zile de beție și mahmureala sau tocmai s-au ridicat de la o masă porcoasă însoțită de mult vin? Până la urmaă nu îi controlează nimeni, nu? Și ce nevoie ar avea să îi controleze? E vorba doar de distracție!!?”

6. ”Un alt factor care a dus la transformarea schiului într-un pericol este tehnologia, care a făcut ca schiul sa devină un sport de masă (...) În ziua de azi, cu noile profiluri și dimensiuni ale schiurilor, virajele îți ies în primele două zile, aproape indiferent de vârstă, sex și motricitate, ceea ce te poate conduce la ideea greșită că ai învățat să schiezi”