Memoria „hingherului” Videanu este scurtă

Rolul lui Adriean Videanu în PDL începe să fie din ce în ce mai important. De la persoana care se ascundea şi nu mai dădea ochii cu nimeni după mandatul de la primăria Capitalei şi de la ministerul Economiei, acum Videanu a redevenit una dintre persoanele care ies la înaintare să comunice în numele partidului. Cu probleme în Justiţie şi cu mai multe acuzaţii pe cap, Videanu nu se poate abţine din a nu da lecţii primarului Oprescu şi USL despre cum să rezolve problema câinilor maidanezi.

Într-o încercare de a ieşi în faţă şi de a câştiga un oarecare capital electoral, Videanu a anunţat demisia consilierilor PDL din Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Încă o dată cei de la PDL arată că în faţa unei situaţii dificile dau bir cu fugiţii. În ciuda faptului că înainte de Oprescu au stat în fotoliul de primar al Capitalei Traian Băsescu şi Adriean Videanu, pedeliştii se consideră nevinovaţi în toată această problemă a câinilor maidanezi.

Însă, în 2006 şi Adriean Videanu s-a confruntat cu o situaţie similară, dar de care acum a uitat complet. Atunci câine comunitar a ucis un cetăţean japonez aflat în Bucureşti. Măsurile pe care le-a luat pentru a rezolva problema cânilor din Capitală s-au văzut la finalul mandatului său și după. La acel moment, Videanu ieşea nonşalant în conferinţă de presp şi spunea că „din nefericere, în Bucureşti a murit un om muşcat de un câine” şi că trebuie gândite „măsuri ferme, fără niciun fel de compromis”.

Adriean Videanu a refuzat în acel moment să răspundă la întrebarea „cine e de vină?”, preferând să paseze răspunderea şi să facă promisiuni. Fostul primar nu ştia exact nici câţi câini umblau liberi prin oraş, nici de ce fonduri ar fi nevoie pentru strângerea lor de pe străzi.

Propunerile lui Videanu erau pur şi simplu aberante, dar şi extrem de costisitoare. El vroia modificarea legislaţiei, aducerea a 1.000 de studenţi străini pe care să îi găzduiască pe parcursul unei luni, care ar fi urmat să îşi facă mâna pe câinii comunitari din Bucureşti. De asemenea, mai urmărea închirierea de adăposturi şi amenajarea de săli de operaţii pentru câinii fără stăpân. Aşadar, incapabil să rezolve problema câinilor, Videanu se ducea să cerşească ajutor în afara ţării unde preţurile erau mult mai ridicate faţă de România.

Promisiunile doar au fost făcute de Videanu, ele nefiind duse la îndeplinire. A minţit constant pe parcursul mandatului său că va găsi soluţii pentru a nu mai exista câini maidanezi pe străzile Bucureştiului şi iată-ne astăzi puşi în faţa unei adevărate tragedii. Măsurile ferme anunţate s-au transformat în simple compromisuri făcute de fostul edil, iar acestea au dus la o nouă victimă a maidanezilor.

În tot mandatul său, Videanu schimba bordurile ca pe şosete, în timp ce câinii se înmulţeau pe străzi. Ieşirea sa în conferinţă reprezintă o sfidare pentru comunitatea pe care a administrat-o, sau mai bine spus ar fi trebuit să o administreze. Tocmai primarul care a avut cel mai dezastruos mandat vine şi dă indicaţii despre ce trebuie făcut.