Menestrelul Orban vrea să transforme președinția în cinematograf

PNL sub bagheta lui Klaus Iohannis a devenit portavocea lui Traian Băsescu. Nu numai că repetă exact și fără ezitare toate mesajele președintelui, dar din partidul condus de Iohannis – un personaj bizar, desemnat actualmente prezidențiabil, deși cu doi ani în urmă nu era nici măcar membru al PNL – se ivesc noii apologeți ai regimului Băsescu, meniți parcă să-i înlocuiască pe intelectualii ”publici” pierduți când cu eliminarea grupării reformiste din PMP.

Citeşte şi: Klaus Iohannis candidat. Confesiunea religioasă – o problemă pentru Klaus Iohannis în relaţia cu electoratul

În locul unui Adrian Papahagi sau Teodor Baconschi, trompeta președintelui se dovedește a fi astăzi Ludovic Orban, extrem de preocupat să-i ia apărarea unui Băsescu sfidat - pe bună dreptate - de Victor Ponta. Când premierul i-a cerut președintelui să facă publice toate întrevederile filmate pe ascuns la Cotroceni, referirea clară și legitimă era mai ales la acele înregistrări care, dacă există, marchează punctul de cotitură al regimului Băsescu, punctul dincolo de care totul a început să se năruie în jurul președintelui. Este vorba bineînțeles de celebrele discuții în urma cărora s-a adoptat cea mai dură și insensibilă tăiere din veniturile românilor, de la Ceaușescu încoace. Ar fi fost desigur un dezastru pentru Băsescu și ai lui, mai ales din prisma minciunilor spuse ulterior de acesta, privind la ”procesele de conștiință” pe care le-ar fi avut Traian Băsescu și Emil Boc, dar cu atât mai instructiv pentru toți cetățenii acestei țări, una din cele mai sărace membre ale Uniunii Europene, care s-au văzut nevoiți să îndure cel mai dur regim de austeritate, care i-a făcut să se ridice sprâncenele chiar și pe popularii lui Merkel. Pe vremea aceea, Băsescu încerca desigur să intre în grațiile popularilor, ocupând poate chiar locul de favorit eliberat de incomodul și imprevizibilul Viktor Orban. Prea puțin a contat pe vremea aceea pentru Emil Boc și Traian Băsescu că acele tăieri de pensii și salarii aduc atingere gravă și taie orice speranță chiar celor mai expuși membrii ai societății. Pentru cei din camarila prezidențială, indiferent de criză, ultimul mandat al lui Traian Băsescu a fost extrem de profitabil iar atitudinea regimului a fost ilustrată mai degrabă de jignirile unui Baconschi la adresa protestatarilor din Piața Universității mai degrabă decât așa zisa ”compasiune” pretinsă de Băsescu. Atacul lui Ponta este deci unul extrem de usturător pentru cei care nu au putut justifica nici până în ziua de azi în fața populației de ce și cum a ajuns România, o țară cu economie atât de fragilă, să adopte orbește cele mai dure măsuri de austeritate, foarte asemănătoare cu cele prin care Ceaușescu a înfometat populația.

Citeşte şi: Sondaj INSCOP: Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu sunt consideraţi cei mai buni preşedinţi

Ieșirea la rampă a lui Ludovic Orban, exact pe această temă, este cu atât mai compromițătoare cu cât vine din partea reprezentantului acelui partid care s-a pretins ani de zile vârful de lance al luptei anti-Băsescu. Ba mai mult, pe seama acestor pretenții și ajutându-se conjunctural de alianța cu social-democrații, PNL-ul din care provine domnul Orban a înregistrat câștiguri politice fără precedent, întrând în Parlament cu procente nemaiîntâlnite și adjudecându-și extrem de multe poziții de primari, cosnilieri și președinți de consilii în toată țara. Un lucru rămâne extrem de clar: fără aceste pretext – căci asta se dovedește acum a fi fost toată fanfaronada unui Antonescu sau Orban – PNL nu ar fi fost acum în poziția în care este. În aceste condiții, să ceară transformarea arhivei secrete a președintelui într-o potențială armă compromițătoare la adresa foștilor aliați este încă un episod jenant care se adaugă la monumentala trădare liberală. Este cu atât mai grav că Ludovic Orban nu realizează că, retrăgându-se din USL i-au trădat pe social-democrați, dar luând apărarea post-festum a președintelui Băsescu în problema tăierilor ilegale de pensii și salarii reprezintă fără doar și poate o incredibilă trădare, de neiertat, la adresa propriului electorat.