Mihai Răzvan Ungureanu înapoi la SIE? Un pic de scepticism nu ar strica

Ca un observator al evoluțiilor de pe scena politică, nu pot să spun că alegerea președintelui Klaus Iohannis cu privire la șefia SIE nu m-a mirat, deși au existat speculații cu privire la o astfel de mișcare. Mirarea mea nu a venit doar din faptul că alegerea lui Iohannis înseamnă practic revenirea în poziții de forță a echipei lui Traian Băsescu (și Predoiu este candidat de premier), ci mai degrabă din faptul că MRU înainte și după plecarea sa de la SIE și mai apoi de la Guvern a fost înconjurat de tot felul de controverse. Și mă refer la controverse care ridică serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea acestuia de a reprezenta, așa cum trebuie, interesele statului român în fruntea SIE.

În primul rând, eu nu aș uita, dar deloc, modul în care MRU, în calitate de ministru de Externe, a fost artizanul cedării moștenirii Gojdu către Ungaria. Nu că aș ceva cu Ungaria, dar cred că oficialii români ar trebui să se bată pentru țara lor. Fie și doar acest fapt ridică sprâncene când ne gândim la domnul Ungureanu.

În al doilea rând, dacă tot vorbim despre modul în care "țara a fost vândută", deși nu sunt deloc adeptul acestui tip de a vedea marile privatizări de după 1990, nu aș uita nici de legăturile prea strânse pe care domnul Ungureanu și le-a stabilit cu anumite companii, imediat după ce a fost numit în primul mandat de director al SIE. Eu, sincer, nu mă simt deloc liniștit când companii cu interese uriașe ajung să pompeze bani în apropiații unor oameni cu extrem de multă putere, așa cum este directorul SIE. În fapt, dacă aș fi fostul domnul MRU, aș fi fost primul care să nu fiu încântat ca soția mea să ajungă angajatul unei companii străine cu interese atât de mari – pentru a nu genera exact genul de semne de întrebare pe care această realitate le-a generat.

În al treilea rând, văd că există tendința multora de a considera că MRU este un "atlantist", un mare iubitor al partenerilor strategi șamd. Nu știu sincer de unde aceste concluzii. Partenerii strategici, în primul rând SUA, au încă semne de întrebare legate de domnul Iohannis, pe care nu l-au cunoscut cu adevărat până acum și care a fost extrem de preocupat la începutul mandatului său să transmită americanilor că "nu se schimbă nimic" – de parcă ar fi simțit că SUA este sceptică. Oricât ne-ar plăcea să închidem ochii, între SUA și anumite puteri europene existe cooperare, dar și neîncredere și chiar confruntare, de culise, pe teme importante. Și, da, mă refer la Germania. Iar SUA nu a plâns după MRU nici când acesta a plecat de la SIE, nici când a plecat de la Guvern.

În al patrulea rând, și poate cel mai important, mi se pare destul de scandalos faptul că, până acum, nimeni nu s-a gândit totuși să se aplece mai mult asupra afirmațiilor fostului purtător de cuvânt al SRI, Nicolae Ulieru, legate de Răzvan Ungureanu. Ulieru a spus nici mai mult nici mai puțin decât că domnul Ungureanu a fost/este agent al unui serviciu secret străin. Nu spun că lucrurile stau așa, dar totuși verifică cineva ce spune omul ală? Că, din câte știu eu, nu a fost nici declarat nebun, nici contrazis. Ar fi chiar de pomină să aflăm că un agent al altui stat a condus informațiile externe ale României. Dar ne mai miră ceva...

Vreau să fiu foarte clar. Nu le fac procese de intenție nici președintelui Iohannis și nici lui MRU. Pot însă considera că președintele a gândit politicianist și s-a grăbit cu o nominalizare care ridică semne de întrebare și multor votanți, dar și altor zone. O revenire asupra acestei decizii și o alegere cu un suport mai larg, căci nu vorbim de o funcție politică, ar putea fi o soluție corectă și o dovadă că, totuși, Klaus Iohannis se chinuie cât de cât să dea semne că ar face și o altfel de politică. Dacă nu...nu.