Mihail Neamțu – o caricatură de Zelea Codreanu

A visat să fie un lider popular de talia lui Zelea Codreanu și și-a construit la repezeală un partid, ca să dea maselor posibilitatea să-l poarte în marș triumfal către cele mai înalte funcții în stat. S-a dovedit însă că nu e în stare să intre în Parlament nici măcar pe ușa din dos a redistribuirii. Cât despre partidul său, Noua Republică, acesta a urmat traseul liderului, trecând de la stadiul de speranță la acela de eșec în doar un an de zile. Incapabil să prezinte electoratului o ofertă cât de cât consistentă sau să coalizeze în jurul său lideri capabili să îi dea o mână de ajutor în construirea unei forțe politice, Neamțu a reușit doar două lucruri cu Noua Republică: să o păstreze sub pragul marjei de eroare a sondajelor de opinie și să o facă total nefrecventabilă pentru orice partid politic cât de cât serios, care nu dorește să se asocieze cu atitudini antisemite și extremiste.

În acest context, Mihail Neamțu a văzut în protestele privind Roșia Montană o oportunitate de a ieși din anonimatul politic la care s-a auto-condamnat și de a reintra în lumina reflectoarelor.

Aici însă, s-a lovit de un impediment. Nemaifiind decât un personaj cu totul secundar pe scena politică românească, Mihail Neamțu risca să fie cu totul ignorat de mass-media. Așa că, în încercarea de a găsi o tribună de la care să se poată face auzit, s-a reorientat către Parlament.

În mod normal, dacă Mihail Neamțu ar fi fost preocupat cu adevărat să-și spună punctul de vedere cu privire la proiectul de la Roșia Montană, ar fi putut să solicite participarea la lucrările Comisiei speciale pe care Parlamentul a înființat-o. Pe Neamțu nu l-a interesat însă de fapt decât mediatizarea. Așa că a preferat să facă scandal într-un context care n-avea nimic de-a face cu Roșia Montană, dar care, prin seriozitatea subiectului și prezența primului-ministru beneficia din plin de atenția mass-media.

Din nefericire pentru Mihail Neamțu, gestul său n-a făcut altceva altceva decât să-l acopere de penibil. Făcând pe clovnul, pentru un minut de glorie în jurnalele de seară, în timp ce liderii politici serioși discutau despre dezvoltarea economică a acestei țări, Mihail Neamțu nu a reușit decât să le demonstreze încă o dată românilor că nu le merită încrederea. Și, cum în politică totul se plătește mai devreme sau mai târziu, marți după-amiază, Mihail Neamțu a văzut foarte probabil pentru ultima dată interiorul Palatului Parlamentului din altă postură decât aceea de turist. Pentru că un loc de parlamentar nu mai are nicio șansă să câștige, iar ca invitat e puțin probabil ca cineva să-și mai ia responsabilitatea să îl aducă după circul pe care l-a făcut.