Ministrul demisionar al Culturii critică deciziile PSD: Evaluarea, un pretext

Ionuţ Vulpescu a publicat miercuri un mesaj cu titlul „Solidaritate fără solidaritate”, în care se întreabă ”ce se mai înţelege prin unitate”, având în vedere, după cum spune el, a fost dezvoltată în partid o „periculoasă cultură a conflictului”. „Mă întreb ce mai înţelegem prin solidaritate şi prin unitate, ce conţinut mai dăm acestor deziderate, în contextul din ultimele săptămâni, care au pus PSD în faţa unor slăbiciuni pe care am preferat să le trecem cu vederea în euforia câştigării alegerilor. Iar slăbiciunile nu pot fi depăşite doar cu solidaritate, oricât de solidari am fi. Trebuie mai mult decât asta“, a scris Vulpescu.

Motivul acestui reînnoit apel la solidaritate este unul, spune el, „care devenise evident de ceva vreme: am dezvoltat şi noi în partid o periculoasă cultură a conflictului”. „Cel puţin declarativ, PSD este un partid de stânga, social-democrat. Ar trebui să fim un exemplu de instituţie care funcţionează după regulile democraţiei. Câtă vreme organisme importante de conducere colectivă a partidului, în primul rând Biroul Permanent Naţional şi Consiliul Naţional, sunt ocolite, nu poate fi vorba de aşa ceva. Doar «solidaritatea» nu este suficientă pentru a păstra unitatea partidului. Este nevoie de dialog, de consultarea permanentă a bazei partidului, de luarea deciziilor împreună cu ea”. Făcând apel la onestitate, Vulpescu spune că evaluarea, a fost un pretext pentru demiterea miniştrilor. „Dacă era un lucru serios, ea trebuia discutată în departamentele Consiliului Naţional, odată cu alte aspecte ale guvernării, inclusiv în legătură cu programul de guvernare. În cazul în care se impuneau schimbări în echipa guvernamentală, ele se puteau face fără umilirea unor oameni, acuzaţi de lipsă de performanţă după un simulacru de analiză, în care ei n-au fost ascultaţi. Acum ne pregătim intens pentru viitoarea «evaluare», posibil la fel de arbitrară, la fel de ipocrită. Îşi închipuie cineva că o administraţie centrală, care gestionează o ţară cu 20 de milioane de locuitori, poate schimba ceva fundamental în trei-patru-cinci luni, când un simplu act administrativ durează cu lunile până poate fi elaborat şi aplicat, în infernul birocratic care a ajuns România?“.