MISTERE ANTICE: temple care INFLUENȚEAZĂ GÂNDIREA prin intermediul sunetelor

Începând în 2008, un studiu realizat asupra complexului de piatră, vechi de 6000 de ani, cunoscut sub numele de Hal Saflieni Hypogeum de pe insula Malta, produce nişte rezultate revelatorii, scrie wakeup-world.com.

La fel ca şi structurile templelor preistorice din Malta, această construcţie prezintă coridoare centrale şi camere curbate. Dar această structură este unică, deoarece este subterană, creată prin excavarea a aproximativ 2000 de tone de piatră cu ajutorul ciocanelor de rocă şi a uneltelor din coarne de cerb.

Vocile joase în interiorul zidurilor structurii crează ecouri stranii care reverberează, iar sunetele sau cuvintele rostite pot fi auzite în anumite locuri extrem de clar, la toate cele trei niveluri ale sale.

Acum, cercetătorii sugerează că anumite frecvenţe de vibraţii sonore, create atunci când sunetul este emis în interiorul zidurilor, influenţează de fapt funcţiile cerebrale umane ale celor aflaţi în respectiva zonă auditivă.

“Activitatea cerebrală regională la un anumit număr de voluntari sănătoşi a fost monitorizată de electroencefalograma prin expunerea la diferite frecvenţe ale vibraţiilor sonore”, explică experta în templul din Malta,  Linda Eneix.

“Descoperirile indică că la 110 Hz tiparele de activitate deasupra cortexului prefrontal s-au modificat brusc, rezultând într-o dezactivare relativă a centrului lingvistic şi o modificare temporară a dominanţei din partea stangă în partea dreaptă, legată de procesarea emoţională şi creativitate. Această schimbare nu s-a produs la 90 Hz sau la 130 Hz.

În plus, faţă de stimularea părţilor creative, se pare că o atmosferă de sunet rezonant la frecvenţa de 110 sau 111 Hz ar activa o zonă cerebrală despre care cercetătorii bio-comportamentali cred că are legătură cu starea de spirit, comportamentul social şi cu empatia. În mod deliberat sau nu, persoanele care petrec timp în astfel de medii, se expun la vibraţii care aveau un impact asupra gândirii lor”.

Cercetătorii de la Universitatea din Malta confirmă descoperirile într-un studiu ce se află în curs de desfăşurare.

Însă, Hypogeum nu este singura locaţie în care există aceste efecte sonore ciudate.

Un studiu realizat în 1994 de către Universitatea Princeton a descoperit că un comportament acustic în camerele antice la locaţiile megalitice cum ar fi Newgrange în Irlanda şi Wayland’s Smithy în Anglia a fost caracterizat de o rezonanţă susţinută puternică sau “o undă staţionară” într-o gamă a frecvenţei între 90 Hz şi 120 Hz.

“Atunci când acest lucru are loc, ceea ce auzim devine distorsionat, ciudat. Spaţiul exactîn care se produce acest efect variază în funcţie de dimensiunile camerei şi a calităţii rocii”.

Eneix indică şi locaţia antică Gobekli Tepe (foto) din sudul Turciei, ce datează din 10.000 î. Hr.

Construită de culegători-vânători, locaţia este considerată de mulţi cercetători a fi amplasată în zona de tranziţie către prima dezvoltare a agriculturii şi a creşterii animalelor domestice. Aşezată pe vârful unui deal, Gobekli este alcătuită din 20 de structuri din piatră circulare, care au fost îngropate. Acele structuri prezintă stative de calcare masive, în formă de T.

“În centrul unui altar circular, un stativ de calcar «cântă» atunci când este lovit cu dosul palmei. Creat în mod evident pentru a reprezenta un om cu o curea decorată şi mâinile sculptate în relief aşezate în talie, acesta poartă simboluri inexplicabile în zona gâtului”.

Acum, noi descoperiri ale unui studiu arheoacustic sugerează că anticii din centrul ceremonial andin vechi de 3000 de ani de la Chavin de Huantar, din ţinuturile centrale din Peru, practicau o artă şi o ştiinţă fină a manipulării sunetului, în funcţie de arhitectură, pentru a produce efectele senzoriale dorite. Cu ajutorul formei şi amplasării arhitecturale, şi a sunetelor emise de trompetele din coajă de scoică, “oracolul” de la Chavin de Huantar “vorbea” cu ascultătorii centrului antic.

La Chavin s-au descoperit dovezi acustice pentru transmisii sonore selective între locaţia monolită Lanzon şi Piaţa circulară: un sistem de filtrare acustic arhitectural care favorizează frecvenţe sonore ale pututus-urilor (trompete din coajă de scoică) Chavin şi vocea umană”, spune Miriam Kolar, conducătoarea studiului de la Universitatea Stanford.

Aşadar ce înseamnă toate aceste lucruri? Ce explică aceste descoperiri dispersate din punct de vedere geografic şi cultural, dar totuşi asemănătoare?

“Cât de curios este faptul că astfel de structuri antice diferite, separate de atât de mult timp şi spaţiu, au în comun aceste trăsături care implică o serie de cunoştinţe sofisticate”, spun cercetătorii.

Sursă: efemeride.ro