MIŞU NEGRIŢOIU, acuzat de fapte foarte grave când era şef la ING

Motorul era produs în SUA, astfel că achiziționarea lui de către o entitate din Iran încălca flagrant embargoul.

Mișu Negrițoiu a intrat într-un joc pe care banca-mama ING l-a mai jucat și pe alte piețe supuse embargoului – Cuba, Myanmar, Coreea de Nord, Sudan, Siria – și a falsificat documentele bancare pentru a ascunde originea americană a motorului și destinația lui – piața iraniană.

Tranzacția via ING România din 2003-2004, girată de Mișu Negrițoiu, a încălcat codul penal american, afirmă OFAC, un soi de FBI al Ministerului american de Finanțe care se asigură că embargoul impus de SUA pe diverse piețe este respectat.

Potrivit unor surse, Mișu Negrițoiu se află pe lista neagră a Departamentului de Stat american și ar putea primi interdicție de a intra în SUA pentru o perioadă de timp ca urmare a acestui delict.

ING România, sub conducerea lui Mișu Negrițoiu, a încălcat, în 2003-2004, cel puțin o dată, embargoul impus de Statele Unite asupra tranzacțiilor cu Iranul. Mai mult decât atât, Mișu Negrițoiu a încuviințat modificarea conținutului unor documente bancare pentru a ascunde că ING România s-a implicat în încălcarea embargoului. Numai că pe firul respectivelor tranzacții care au tranzitat ING România a intrat temutul OFAC (Office of Foreign Assets Control), un soi de gardian al Ministerului american de Finanțe a cărui menire este de a se asigura că toate schimburile internaționale care implică SUA respectă regimul de sancțiuni și embargourile impuse de statul american. Ținut departe de ochii presei momentului, scandalul iscat de ancheta OFAC a precipat într-o primă fază scoaterea lui Mișu Negrițoiu din eșalonul executiv și mutarea lui în Consiliul de Administrație. Faza a doua a însemnat plecarea lui Negrițoiu din ING România în 2014 și încercarea de reabilitare prin numirea sa în fruntea unei alte instituții mamut – ASF. În tot acest răstimp, Negrițoiu a pledat nevinovat în legătură cu acest scandal și a susținut că plecarea sa de la conducerea ING România nu are nicio legătură cu incidentul, ci s-a întâmplat pentru a lăsa locul altor cadre mai “tinere”.

Iată însă negru pe alb ce afirmă documentul MUL-565595 al OFAC, datat iunie 2012, an în care Mișu Negrițoiu era director ING România, și din care reiese că, în urma unei anchete asupra activității din mai multe țări, ING, inclusiv ING România a încalcat embargourile americane cu diverse țări:

II.11 În noiembrie 2013, în plin embargou instaurat de Președintele Bill Clinton spre sfârșitul anilor `90 și care interzicea toate tranzacțiile comerciale și investițiile în Iran făcute de către persoane fizice și juridice americane, oriunde s-ar afla în lume și orice export de elemente destinate industriei aeriene iraniene, Banca Tejarat din Iran a emis o scrisoare de credit pe suma de 1,55 milioane de dolari în numele companiei iraniene Iran Air pentru finanțarea achiziției unui motor de avion de la o companie românească. Până aici, nimic în neregulă. Dar scrisoarea de credit stipula ca motorul respectiv să fie de origine americană, importat de la un fabricant american. Motorul trebuia transportat la Teheran pe aeroportul de la Mehrabad prin Germania.

În noiembrie 2013, exportatorul român a contactat ING România pentru a primi sprijinul băncii în vederea transferului scrisorii de credit către compania USA Partner, furnizorul motorului de avion, pentru ca firma românească să poată respecta cerința originii americane a motorului, formulată de importatorul iranian.

Responsabilitatea băncii ING era să verifice legalitatea tranzacției și să informeze atât importatorul, cât și exportatorul, că aceasta încalcă embargoul american și nu poate fi efectuată, chiar în această configurație cu o firmă intermediară în România. În consecință, pentru a putea trece de embargoul american, ING România, condusă de Mișu Negrițoiu, fără aprobarea căruia era exclus să poată fi operate astfel de mișcări, și Banca Tejarat au modificat continutul scrisorii de credit pentru a o face să fie transferabilă de către compania românească către furnizorul american.

Au fost schimbate descrierea mărfii (pentru a eluda originea), destinația finală a bunurilor (din Teheran în Germania). A fost șters certificatul de origine american din documentele originale și orice referire la Iran.

Schimbările făcute de banca Tejarat în colaborare cu ING România au avut ca efect înlăturarea oricărei referiri la Iran și ascunderea originii americane a bunurilor.

ING România nu a stopat tranzacția, nu a refuzat girarea acestei scrisori de credit, ci a continuat procedura, transferând scrisoarea de credit către o bancă americană, apoi suma de 1,2 milioane de dolari exportatorului american.

Conform documentului, OFAC „are argumente să creadă că, felul în care s-a comportat ING în această tranzacție, a dus la încălcarea Codului Penal American (IEEPA, 50 U.S.C., §§ 11701-06 și TWEA, 50 U.S.C., App. §§ 1-44).

În martie 2004, o banca americană care trebuia să facă plata către furnizor a observat o discrepanță într-o cerere de rambursare legată de această scrisoare de credit și a informat ING România că din această cauză nu e autorizată să plătească. Banca americană s-a adresat băncii ING Amsterdam pentru a rezolva problema. În același timp, un angajat al ING România a informat banca americană că această scrisoare de credit era emisă de Bank Tejerat din Iran. Banca americană a raportat tranzacția către OFAC.

OFAC-ul a tras concluzia, din acest incident, că ING România, sub conducerea lui Mișu Negrițoiu, a acționat de mai multe ori folosind același modus operandi în mai multe tranzacții care încălcau embargoul american asupra Iranului, că un asfel de setup era unul pus la punct cu aprobarea și cu buna știință a conducerii băncii.