Mit: Dacă îl asculţi pe Mozart poţi deveni mai inteligent. Absolut FALS!

La acest studiu au participat 36 de elevi ce au ascultat timp de 10 minute muzică de Mozart înainte de a efectua un test spaţial de IQ. S-a afirmat atunci că muzica lui Mozart a crescut scorul IQ obţinut de elevi cu o medie de aproximativ 8 puncte ca urmare a creşterii performanţelor în cadrul anumitor tipuri de teste spaţio-temporale.

Elevii au efectuat testul în trei condiţii diferite: în tăcere, cu muzică de relaxare fără compoziţii ale lui Mozart şi ascultând o sonată de Mozart. Folosind testul de IQ denumit Stanford-Binet ei au susţinut că prin ascultarea muzicii lui Mozart s-a mărit performanţa IQ spaţială a participanţilor la experiment cu 8-9 puncte în comparaţie cu celelalte două condiţii de testare.

Există câteva probleme în legătură cu această afirmaţie. În primul rând, cercetătorii susţin că doar se pare că ar creşte abilităţile participanţilor în ceea ce priveşte anumite teste spaţio-temporale. Ei nu au spus niciodată nimic cu privire la creşterea capacităţii IQ în alt domeniu sau privind creşterea performanţelor IQ generale ale participanţilor, ci doar că studiul lor s-a axat pe efectele muzicii lui Mozart asupra raţionamentelor spaţio-temporale. Mass-media, desigur, a extins aceste rezultate din oficiu şi a afirmat că acest studiu a arătat că dacă ascultăm muzica lui Mozart vom deveni mai inteligenţi în general, nu doar în ceea ce priveşte anumite teste spaţiale.

Mai există încă o problemă în ceea ce priveşte mass-media şi modul în care au fost descrise rezultatele obţinute: testele au arătat o creştere a IQ pentru aproximativ 15 minute. Nu există nicio cercetare până în prezent care să indice că ascultarea muzicii lui Mozart sau oricare altă muzică poate creşte coeficientul de inteligenţă în mod permanent.

Acum să ne referim la problemele pe care le are acest studiu şi la rezultatele sale. În primul rând, s-a folosit un număr foarte mic de date. Acesta ar trebui să fie imediat un prim avertisment asupra faptului că ar trebui să ne aşteptăm la cercetări suplimentare asupra acestei probleme înainte de a se emite concluzii sau de a considera rezultatele obţinute ca fiind exacte. Atunci când se utilizează un număr mic de date este dificil să se elimine erorile ce pot apare în cele mai multe dintre cazuri.

Ţinând cont de această observaţie, se pare că alţi cercetători nu au reuşit să reproducă rezultatele originale. Mai multe proiecte de cercetare au efectuat cu exactitate acelaşi studiu, folosind aceleaşi metode şi aplicând experimentul într-un mod identic cu cel iniţial şi nu au găsit nicio dovadă privind existenţa unui aşa-numit „efect Mozart". Cu toate acestea, alţi cercetători susţin că au găsit unele dovezi pentru acest „efect Mozart". Deci, ce se întâmplă aici?

În anul 1999 o echipă de cercetători formată din Chistopher F. Chabris, Kenneth M. Steele şi alţii au stabilit în legătură cu mitul efectului Mozart că „orice îmbunătăţire cognitivă este mică şi nu reflectă o schimbare a IQ-ului sau a capacităţii de a raţiona în general, în schimb ea provine în întregime din performanţa obţinută într-un anumit tip de activitate cognitivă şi ea are o explicaţie simplă neuropsihologică denumită „excitarea de bucurie".

„Excitarea de bucurie" înseamnă, pur şi simplu, că dacă sunteţi bucuroşi, într-o oarecare măsură, atunci veţi obţine rezultate mai bune în cazul unor anumite sarcini pe care le primiţi. În această direcţie, un alt studiu a arătat că prin ascultarea muzicii lui Mozart se îmbunătăţesc performanţele în cazul anumitor teste spaţio-temporale în cazul persoanelor care se bucură atunci când asculta Mozart, ceea ce ar explica rezultatele aparent aleatorii pe care le-au înregistrat diverse proiecte de cercetare în legătură cu această problemă. Pentru a demonstra că „excitarea de bucurie" a reprezentat cauza rezultatelor obţinute şi nu muzica lui Mozart, cercetătorii au citit pasaje din cărţi scrise de Stephen King participanţilor la testele lor. Subiecţii care s-au bucurat de romanele lui Stephen King au înregistrat rezultate mai bune la testele la care au fost supuşi, ei comportându-se similar celor care au resimţit „efectul Mozart". Cei care nu s-au bucurat de romanele lui Stephen King s-au comportat similar cu cei care nu s-au bucurat de muzica lui Mozart.

Cercetări suplimentare efectuate de William Forde Thompson, Gabriela Husain şi Glenn Schellenberg în anul 2001 au confirmat, de asemenea, această afirmaţie. În studiul lor ei au analizat starea de spirit şi nivelul de energie al celor ce au fost supuşi unor teste spaţiale specifice. Când ascultau cu bucurie piese de Mozart mulţi dintre subiecţi au manifestat o stare de spirit bună şi un nivel de energie crescut. Tot aceştia au obţinut, de asemenea, rezultate mai bune în timp. Ei au fost testaţi ulterior în timp ce audiau o piesă deprimantă de muzică. Nu este surprinzător că starea de spirit, nivelul de energie şi rezultatele obţinute au fost afectate în sens negativ. După ce rezultatele au fost corelate cu starea de spirit şi nivelul de energie, s-a constatat că tocmai acestea au contribuit de fapt la îmbunătăţirea rezultatelor şi nu muzica. Astfel, s-ar părea că rezultatele bune depind, în principal, de faptul că subiecţii s-au bucurat de muzica lui Mozart sau de orice altceva ar fi ascultat în timp ce efectuau testele sau că s-au bucurat că cineva le-a citit un roman de Steven King.

Deci, la final rezultă că banii cheltuiţi de părinţi pe produse cum ar fi cele ce fac parte din colecţia Baby Genius sau a altora similare lor ar fi fost mult mai bine investiţi pe lecţii de muzică pentru copii. Există multe cercetări care arată, în mod concludent, că lecţiile de muzică pentru copii (cu cât aceştia sunt mai mici cu atât mai bine) îmbunătăţesc capacitatea acestora de a se concentra, ajută la creşterea încrederii în sine, ajută la coordonarea acestora şi se pare că stimulează, de asemenea, inteligenţa lor printre alte beneficii pozitive în legătură cu dezvoltarea creierului. Mai mult, creşterea performanţelor în testele de IQ este semnificativ mai mare chiar şi în comparaţie cu cele mai bune rezultate obţinute prin „efectul Mozart". Mai important este că aceste efecte par să dureze ani de zile, unele dintre ele manifestându-se pe toată durata de viaţa a individului şi creşterea performanţelor nu este neglijabilă. Într-adevăr, un experiment a arătat că în cazul preşcolarilor doar opt luni de lecţii de pian practicate în mod regulat le va creşte IQ în ceea ce priveşte raţionamentul spaţial în medie cu aproximativ 50%. Aici n-au fost incluse toate beneficiile obţinute în acest caz, este vorba doar despre performanţele în legătură cu testele de raţionament spaţial.

Desigur, motivul pentru care oamenii doresc ca efectul Mozart să fie adevărat în loc de a învăţa un instrument muzical îl reprezintă faptul că ascultarea muzicii lui Mozart se poate face într-un mod pasiv în care nu trebuie să munceşti pentru a învăţa ceva nou şi este, în general, plăcut să asculţi muzica în timp ce faci alte lucruri (unde aţi putea crede ca obţineţi performante mai bune). A învăţa un instrument muzical şi a cânta efectiv la el este cu mult mai greu şi presupune multă muncă. Dar, în cele din urmă, dacă doriţi să îmbunătăţiţi performanţele în testele IQ ale copiilor dumneavoastră sau ale voastre trebuie să aveţi în vedere acest gen de activitate care s-a dovedit a fi soluţia câştigătoare.