Mituri privind comportamentul oamenilor în situaţii de criză

Un ziar sugerează că mulţi profesionişti care au sarcini de intervenţie în situaţii de dezastre susţin unele dintre aceste mituri, fapt ce reiese din procedurile pe care le pregătesc şi utilizează în situaţiile de urgenţă.

Psihologul John Drury şi colegii săi au studiat 115 lucrători la poliţie din 7 unităţi (cu diverse funcţii, şi mari, şi mici), 46 de civili ce se ocupă cu planificările pentru situaţiile de criză (cadre din Garda de coastă şi manageri de securitate) şi 120 de persoane ce se ocupă cu securitatea la meciurile de fotbal (aşa-zişiistuarzi). Pentru a compara rezultatele, au studiat şi răspunsurile a 78 de studenţi şi alte 89 persoane, scrie Resarch Digest.

Per total, poliţiştii au susţinut câteva aspecte ale mitului panicii în masă, inclusiv ideea că mulţimile au tendinţa de a exagera pericolul, că emoţiile şi instinctele iau controlul asupra gândurilor raţionale şi că frica şi rumorile se împrăştie ca o epidemie. Au declarat însă că autorităţile şi serviciile de urgenţă sunt imune la aceste efecte. Dar dintr-un punct de vedere mai pozitiv, poliţia s-a îndoit în legătură cu ideea că oamenii folosesc dezastrele pentru a se angaja în activităţi ilegale şi au spus că nu este adevărat că oamenii devin mai egoişti în cazuri de urgenţă.

Opiniile experţilor civili ce se ocupă cu intervenţia în situaţii de urgenţă au fost similare cu cele ale poliţiei, principala diferenţă fiind că au fost mai pregătiţi să spună că oamenii se folosesc de dezastre pentru a crea dezordine. Studenţii şi celelalte persoane au fost de acord, în principal, cu miturile despre panică şi dezordine, mai mult decât grupurile de profesionişti. Mitul cum că oamenii intră într-o stare de şoc în situaţii de urgenţă nu a fost acceptat de niciun grup (un studiu din America de Nord a găsit persoane ce au susţinut acest mit, sugerând că ar putea fi caracteristic culturii de acolo).

Cercetările arată că oamenii dau de regulă semne de forţă colectivă în situaţiile de criză. Grupurile de profesionişti au observat faptul că masele cooperează de regulă în situaţii de urgenţă, că sunt înfăptuite acte eroice, că oamenii se folosesc de obicei de cunoştinţele pe care le au despre loc pentru a facilita salvarea lor şi că oamenii adesea subestimează riscurile situaţiilor în care sunt puşi. În cazul acestui ultim punct a fost clar că mulţi dintre participanţii la studiu aveau păreri diferite în legătură cu comportamentul unei mulţimi, având în vedere că mulţi au fost de acord şi cu faptul că oamenii supraestimează ameninţările.

Reflectând asupra acestora, mulţi dintre lucrătorii profesionişti au susţinut ideea că dezastrele trebuie să fie controlate îndeaproape de experţi, dau nu au fost de acord cu politica larg acceptară de a restricţiona circulaţia informaţiei în situaţii de urgenţă. Paznicii, ce au fost de acord cu mitul că oamenii creează dezordine au fost de acord cu metodele mai strict de a controla mulţimile.

În mare, din acest studiu reies lucruri pozitive - că grupurile profesionale au fost de acord cu mai puţine mituri despre comportamentul în situaţii de criză decât studenţii şi media populaţiei şi au recunoscut multe dintre aspectele psihologice ale mulţimilor în astfel de situaţii. Pe de altă parte este îngrijorător faptul că grupurile de profesionişti sunt de acord totuşi cu multe dintre mituri. Este nevoie de eforturi mai mari ca studiile privind comportamentul mulţimilor să ajungă la profesioniştii care le-ar putea folosi în activitatea zilnică, pentru a demonta miturile despre mase existe în rândurile acestora.

După cum au recunoscut şi cercetătorii, aceste studii au o oarecare marjă de eroare datorată calităţii chestionarului utilizat - unele păreri erau testate printr-o singură întrebare. De asemenea, nu este sigur cât de mult răspunsurile date de profesionişti se află în concordanţă cu deciziile pe care le-ar lua dacă ar fi puşi în faţa unei situaţii reale asemănătoare celor descrise în teste.